Învăţământul sau mai bine spus lipsa accesului la învăţământ reprezintă o problemă majoră, care afectează înt
reaga societate, în general şi persoanele aparţinând grupurilor dezavantajate în special. Guvernele şi Ministerele care s-au succedat de-a lungul timpului, în special după anul 1989, au cheltuit miliarde de euro pentru a crea şi implementa politici sociale menite să asigure accesul tuturor categoriilor sociale la procesul instructiv – educativ. Şi totuşi, problema pare fără soluţie. Degradarea continuă a nivelului de trai, afectează din ce în ce mai grav familiile cu copii şcolari sau preşcolari, între care primează copii de etnie rromă. Din ce în ce mai mulţi copii nu se înscriu la şcoală sau abandonează şcoala timpuri u.
Cum poate fi rezolvată această chestiune ? Pot spera aceşti copii, fără educaţie, la un viitor mai bun faţă de cel al familiilor din care provin ?
Răspunsul pare evident.
Poate ca adevărata soluţie a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a semenilor noştri şi prevenirea abandonului şcolar depăşeşte nivelul de competenţă strict al autorităţilor. Ea ne implică şi pe fiecare dintre noi în parte. A afirma că nu este problema şi responsabilitatea noastră, nu poate decât să perpetueze o situaţie din care nu vom putea ieşi nicicând. Privind lucrurile din această perspectivă implicarea noastră poate fi înţeleasă ca o acţiune întreprinsă în spiritul toleranţei, nediscriminării şi poate cel mai important aspect, este o acţiune în spiritul iubirii creştine. Nu există niciun om
pe care Dumnezeu să nu-l iubească. Dacă vom fi conştienţi de acest adevăr, atunci vom putea accepta cu iubire pe toţi semenii şi apropiaţii noştri, dincolo de posibilele lor limite.
Pentru Fundaţia Umanitară „Pacea” susţinerea acestui punct de vedere s-a concretizat în anul 2006 prin demararea programului „A doua şansă” . În plus, ori de câte ori avem ocazia, în ţară sau străinătate, încercăm să-i facem pe cei din jurul nostru să conştientizeze că aceşti copii sunt ca oricare alţii, nici mai buni, nici mai răi. Din păcate, desconsiderarea lor este o atitudine larg răspândită în rândul românilor şi nu numai…
Nu trebuie uitat că persoanele de etnie rromă şi cele cu venituri materiale modeste beneficiază de aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean. Însă pentru a le garanta aceste drepturi este necesar să se acorde o atenţie deosebită aspectelor complexe cu privire la persoanele provenite din aceste medii.
Unii dintre copii nu au fost niciodată la şcoală, unii au abandonat frecventarea cursurilor la scurt timp după începerea acestora. Printre cauze se pot enumera : etnia, exemplul oferit de părinţi şi familie, dezorganizarea sau migrarea familiei, implicarea în activităţi infracţionale, intrarea prematură pe piaţa muncii,etc. De cele mai multe ori elevii care au
abandonat şcoala s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Noi încercăm să le oferim un alt model comportamental, unul bazat pe acceptare şi iubire necondiţionată.
Munca cu aceşti copii nu este deloc o sarcină facilă, fapt pentru care necesită o atenţie specială. Aceşti copii care au depăşit vârsta de 10 ani, au „ars” etape importante în dezvoltarea cognitivă şi psiho - socială. Cu toate acestea sunt copii cu potenţial, care pot dărui, dar pot şi primi.
Pornim de la situaţia reală, unii copii întâmpină dificultăţi foarte mari de la mânuirea stiloului şi până la integrarea în colectivitate. În general, aceştia vin la şcoală cu o idee deformată despre instituţia şcolară, fie din propriile experienţe, fie induse de familie, de colegii de joacă, de fraţii mai mari, care minimalizează menirea acestora.
De aceea, încercăm atragerea copiilor către şcoală prin organizarea cât mai plăcută a procesului didactic, prin programe educaţionale alternative, prin activităţi extraşcolare, non-formale de petrecere a timpului liber. De exemplu: a fost amenajat un atelier de croitorie unde fetele învaţă să lucreze la maşina de cusut, au fost organizate activităţi cu conţinut ecologic, pentru a-i face să înţeleagă că natura trebuie iubită şi ocrotită, campionate de fotbal, spectacole organizate cu diverse ocazii, etc
Treptat, treptat, atitudinea acestora faţă de şcoală s-a transformat în una pozitivă, în sensul că copiii au început să conştientizeze importanţa educaţiei pentru viitorul lor uman şi profesional iar rata absenteismului este extrem de scăzută.
Sigur, n-am fi putut realiza aceste lucruri fără o relaţie apropiată cu familiile de provenienţă ale copiilor. Stabilin
d un climat bun, de cooperare (ce necesită un anumit specific) între şcoală şi familie, copiii sunt trimişi la şcoală chiar de către părinţi.
Daca ar fi sa menţionez un aspect negativ cu care ne „confruntăm” ar fi acela ca numeroşi copii doresc să abandoneze cursurile din şcolile de masă pentru a fi integraţi în proiectul derulat de Fundaţia noastră !
Pe de o parte, acest lucru ne încurajează pentru continuarea activităţii, pe de altă parte ne apar numeroase semne de întrebare legate de prejudecăţile care persista in mentalitatea populaţiei şi gradul scăzut de acceptare ce contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Sperăm din toată inima ca ajutorul dat de noi, să contribuie în mod benefic la realizarea viitorului copiilor dezavantajaţi care, datorită situaţiei sociale în care trăiesc, uită uneori ce rol au şi nici nu ştiu pe ce cale să meargă.
Împreună putem crea o lume mai bună. Să-i privim cu inima deschisă !
Daca nu noi, atunci cine, dacă nu acum, atunci când ?
Fiţi alături de noi !
reaga societate, în general şi persoanele aparţinând grupurilor dezavantajate în special. Guvernele şi Ministerele care s-au succedat de-a lungul timpului, în special după anul 1989, au cheltuit miliarde de euro pentru a crea şi implementa politici sociale menite să asigure accesul tuturor categoriilor sociale la procesul instructiv – educativ. Şi totuşi, problema pare fără soluţie. Degradarea continuă a nivelului de trai, afectează din ce în ce mai grav familiile cu copii şcolari sau preşcolari, între care primează copii de etnie rromă. Din ce în ce mai mulţi copii nu se înscriu la şcoală sau abandonează şcoala timpuri u.Cum poate fi rezolvată această chestiune ? Pot spera aceşti copii, fără educaţie, la un viitor mai bun faţă de cel al familiilor din care provin ?
Răspunsul pare evident.
Poate ca adevărata soluţie a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a semenilor noştri şi prevenirea abandonului şcolar depăşeşte nivelul de competenţă strict al autorităţilor. Ea ne implică şi pe fiecare dintre noi în parte. A afirma că nu este problema şi responsabilitatea noastră, nu poate decât să perpetueze o situaţie din care nu vom putea ieşi nicicând. Privind lucrurile din această perspectivă implicarea noastră poate fi înţeleasă ca o acţiune întreprinsă în spiritul toleranţei, nediscriminării şi poate cel mai important aspect, este o acţiune în spiritul iubirii creştine. Nu există niciun om
pe care Dumnezeu să nu-l iubească. Dacă vom fi conştienţi de acest adevăr, atunci vom putea accepta cu iubire pe toţi semenii şi apropiaţii noştri, dincolo de posibilele lor limite.Pentru Fundaţia Umanitară „Pacea” susţinerea acestui punct de vedere s-a concretizat în anul 2006 prin demararea programului „A doua şansă” . În plus, ori de câte ori avem ocazia, în ţară sau străinătate, încercăm să-i facem pe cei din jurul nostru să conştientizeze că aceşti copii sunt ca oricare alţii, nici mai buni, nici mai răi. Din păcate, desconsiderarea lor este o atitudine larg răspândită în rândul românilor şi nu numai…
Nu trebuie uitat că persoanele de etnie rromă şi cele cu venituri materiale modeste beneficiază de aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean. Însă pentru a le garanta aceste drepturi este necesar să se acorde o atenţie deosebită aspectelor complexe cu privire la persoanele provenite din aceste medii.
Unii dintre copii nu au fost niciodată la şcoală, unii au abandonat frecventarea cursurilor la scurt timp după începerea acestora. Printre cauze se pot enumera : etnia, exemplul oferit de părinţi şi familie, dezorganizarea sau migrarea familiei, implicarea în activităţi infracţionale, intrarea prematură pe piaţa muncii,etc. De cele mai multe ori elevii care au
abandonat şcoala s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Noi încercăm să le oferim un alt model comportamental, unul bazat pe acceptare şi iubire necondiţionată.Munca cu aceşti copii nu este deloc o sarcină facilă, fapt pentru care necesită o atenţie specială. Aceşti copii care au depăşit vârsta de 10 ani, au „ars” etape importante în dezvoltarea cognitivă şi psiho - socială. Cu toate acestea sunt copii cu potenţial, care pot dărui, dar pot şi primi.
Pornim de la situaţia reală, unii copii întâmpină dificultăţi foarte mari de la mânuirea stiloului şi până la integrarea în colectivitate. În general, aceştia vin la şcoală cu o idee deformată despre instituţia şcolară, fie din propriile experienţe, fie induse de familie, de colegii de joacă, de fraţii mai mari, care minimalizează menirea acestora.
De aceea, încercăm atragerea copiilor către şcoală prin organizarea cât mai plăcută a procesului didactic, prin programe educaţionale alternative, prin activităţi extraşcolare, non-formale de petrecere a timpului liber. De exemplu: a fost amenajat un atelier de croitorie unde fetele învaţă să lucreze la maşina de cusut, au fost organizate activităţi cu conţinut ecologic, pentru a-i face să înţeleagă că natura trebuie iubită şi ocrotită, campionate de fotbal, spectacole organizate cu diverse ocazii, etc
Treptat, treptat, atitudinea acestora faţă de şcoală s-a transformat în una pozitivă, în sensul că copiii au început să conştientizeze importanţa educaţiei pentru viitorul lor uman şi profesional iar rata absenteismului este extrem de scăzută.
Sigur, n-am fi putut realiza aceste lucruri fără o relaţie apropiată cu familiile de provenienţă ale copiilor. Stabilin
d un climat bun, de cooperare (ce necesită un anumit specific) între şcoală şi familie, copiii sunt trimişi la şcoală chiar de către părinţi.Daca ar fi sa menţionez un aspect negativ cu care ne „confruntăm” ar fi acela ca numeroşi copii doresc să abandoneze cursurile din şcolile de masă pentru a fi integraţi în proiectul derulat de Fundaţia noastră !
Pe de o parte, acest lucru ne încurajează pentru continuarea activităţii, pe de altă parte ne apar numeroase semne de întrebare legate de prejudecăţile care persista in mentalitatea populaţiei şi gradul scăzut de acceptare ce contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Sperăm din toată inima ca ajutorul dat de noi, să contribuie în mod benefic la realizarea viitorului copiilor dezavantajaţi care, datorită situaţiei sociale în care trăiesc, uită uneori ce rol au şi nici nu ştiu pe ce cale să meargă.
Împreună putem crea o lume mai bună. Să-i privim cu inima deschisă !
Daca nu noi, atunci cine, dacă nu acum, atunci când ?
Fiţi alături de noi !
