Terapie prin jocuri

”Două zile cu sf. Anton de Padova”
Proiect inițiat în vara anului 2010.
„Fundatia Pacea” a început să dezvolte programe pentru copiii rămaşi singuri acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate, copii care intâmpină problemele afective sau de educaţie, resimtind intens lipsa mamei şi comunicarea cu părinţii.

Potrivit datelor oficiale, 86.105 de copii români sunt afectaţi de plecarea părinţilor în străinătate, iar peste 26.200 dintre aceştia au rămas fără niciunul dintre părinţi.
"Copiii rămaşi în grija bunicilor sau a rudelor, se confruntă cu probleme de comunicare, cauzate de diferenţa mare de vârstă, de diferenţele date de stilul de viaţă şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale. Problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul adolescenţilor, asupra cărora bunicii nu mai au niciun control".
Fundatia Pacea dezvoltă programul "Terapie prin jocuri" pentru sprijinirea acestor copii, din orașul Roman și din satele învecinate care in vacanța de vară se adună în număr mare in curtea fundatiei, pentru a participa la diverse activităti, concursuri și jocuri specifice vârstei, toate terminându-se cu premii și diplome.

"În program sunt implicaţi un grup de clovni din Italia, animatori, doi asistenți social și un psiholog. Personalul implicat în program ţine permanent legătura cu persoanele în a căror grijă se află copiii şi asigură orientarea, pregătirea şi consilierea acestora prin întâlniri şi vizite la domiciliu. Până în prezent, 124 de copii sunt beneficiarii direcţi ai acestui program".

P. Emilian Dumea

Cine are parinti....

Repetabila povara
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

Adrian Paunescu

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Cine salveaza o viata, salveaza o lume

Sub indemnul "cine salveaza o viata, salveaza o lume, s-a inceput in luna mai a anului 2011, constructia "Centrului medical Sf. Anton", care contine patru cabinete medicale: stomatologie, medicina generala, cabinet de fizioterapie si un birou de consiliere psihologica.

Multumim intr-un mod deosebit binefacatorilor nostri din Italia (Padova) si Caritasului Antonian Din Padova reprezentat de P. Valentino Maragno.

Prin deschiderea acestui cabinet medical dorim sa aducem alinare trupeasca si sufleteasca acelor persoane care incercate fiind de diferite boli si neajunsuri, nu au suport financiar care sa le permita un consult medical si un tratament adecvat.

Posibilitatile noastre sunt limitate dar credem ca, cu putinul nostru putem ajuta si pe altii.

Salvand o viata, salvezi o lume.

Pace si Bine!

Saracie..

Saracie...

Lume inglodata in cocioabe, cartoane si pungi,
Oameni murdari de nevoia de paine...
Te uiti peste tot in jur si-ti vine sa plangi,
Cum isi urla in cor ziua de maine!

Chirpici, noroaie si geamuri sparte de frig,
Ii simti de dupa cum te cheama sa-i ajuti,
Iti strapung mana sarutandu-te pentr-un convrig,
Mesteca, plang si tac muti!

Duhoare de ghena pe langa stransorile lor
Dar spala de zor toalele-n ape de ploi adunate,
Grajdul de-alta data a devenit abator,
De oratanii si starvuri stricate.

Depozit de fiare si intreprinderi de maturi,
Cersetori in papuci rupti si jegosi,
Te-nfioara peretii in mozaic de mucegaiuri
Ii vezi pe toti ca pe ultimii pacatosi!

Ard faclii de bulendre si lumanari aruncate,
Se-ncalzesc la resturi de garduri din sat,
Daca-i intrebi, nu stiu ce-i aia electricitate,
Dar toti au telefon mobil de gat atarnat.

La colt de strada vezi scoala de infractori
Fara sa vrei auzi fosnete de buzunare
Se scuza ca saracia ii face ambasadori
In Europa si-n lume la semafoare.

Cartofi in jar, un lux pentru ziua de azi,
Infuleca innecandu-se, sa prinda cat mai mult,
Nu-ti imaginezi cum ti-ar fi ca ei sa decazi,
Intorci capul ca-ntr-o era uitata demult.

Dar e azi realitatea, e lumea in care traim,
Doar ca e un colt ignorat de societate,
Oricat am vrea sa fugim, sa nu ne gandim,
Saracia e printre noi si are multa activitate.

Ce facem noi pentru asta, in calitate de oameni?
Nimic!...e peste puterea unor oameni schimbarea,
In asemenea hal nici nu-i poate accepta nimeni,
Dar nici nu le dorim exterminarea…

Sunt saraci si nu vor oricum sa se schimbe
Decat furand si ignorand regulile civilizate.
Oricat am vrea noi sa ii punem bombe,
Ea e acolo intr-a ei normalitate si prosperitate…

Anca Anitei

Ruga

cerne Doamne linistea uitarii
peste nesfarsita suferinta
seamana intinderi de credinta
si sporeste roua indurarii

rasadeste Doamne dragostea si crinul
in ogorul napadit de ura
si asterne peste munti de zgura
linistea iertarea si seninul.

Corneliu Coposu

Pacea este posibila

Quando gli albanesi eravamo noi

Cine uita nu merita (N. Iorga)
Chi dimentica non merita

Razzismo ed emarginazione sono parole apparentemente senza alcun legame tra loro ma che, in un modo o l'altro, richiamano alla nostra mente il fenomeno dell'immigrazione. Oggi è diventato argomento di vari dibattiti televisivi e di tanti libri.
Uno di questi è "L'Orda: quando gli albanesi eravamo noi" di Gian Antonio Stella, giornalista del Corriere della Sera, con il quale gli allievi di alcune classi del liceo "Galilei" di Caravaggio hanno avuto il piacere di chattare, mercoledì 16 ottobre, collegandosi, come altre scuole, al sito www.rizzoli.rcslibri.it/stella. L'autore, appassionato di chitarra e di cucina, vive un po'a Roma, un po' vicino a Venezia, un po' in giro, come inviato speciale: un vero cittadino del mondo. Il libro è una finestra aperta sul passato dell'Italia quando, agli inizi del '900, il processo migratorio è toccato anche agli italiani che partivano verso l'America per cercare una vita migliore. Come afferma il giornalista, quando "gli albanesi eravamo noi, ci rinfacciavano di aver esportato la mafia" e "ci facevano pesare addosso secoli di fame e ignoranza". Quando gli albanesi eravamo noi, era solo ieri. Nonostante siano passati appena 100 anni, tanti hanno dimenticato o fanno finta di non sapere. L'Orda ci ricorda e ci dimostra che neanche i nostri emigrati erano migliori degli immigrati attuali, anche se molti non lo sanno.
Infatti durante lo svolgersi della chat-line ci sono state opinioni molto diverse sull'argomento. Tanti affermano che gli immigrati italiani cercavano solo lavoro, mentre gli stranieri che hanno 'invaso' l'Italia sono la principale causa di furti e omicidi. Sono solo pregiudizi. Oggi come ieri la gente ha semplicemente paura del diverso. Al contrario, tanti di quelli che sono intervenuti accusano i giornali di montare le notizie per avere una tiratura migliore, a svantaggio degli immigrati, "sbattuti come mostri in prima pagina". In poche parole, la chat-line ha dimostrato che gli stranieri sono amati e odiati nella stessa misura anche tra le giovani generazioni.
Quando si parla d'immigrazione italiana si pensa solo agli 'zii d'America', arricchiti e vincenti, ma nessuno vuole sapere che la percentuale di analfabeti tra gli italiani immigrati nel 1910 negli USA era del 71% o che gli italiani costituivano la maggioranza degli stranieri arrestati per omicidio. Forse questi dati aiuteranno a capire che neanche noi siamo stati perfetti.
Di certo chattare con Gian Antonio Stella è stata un'esperienza formativa che ha insegnato a guardare con occhi diversi l'immigrato che è in difficoltà e a non fare gli indifferenti quando si tratta di aiutare.

Andrea Ioana Branzei

VREAU SA INVAT! CENTRU DE ZI PENTRU COPII RROMI

Preluat din Ziarul de Roman

Joi, 17 noiembrie 2011, la orele 16.00, s-a deschis Centrul de zi "Vreau să învăț" din strada Fabricii. Așezămîntul social este destinat școlarilor de etnie rromă.


Centrul de zi de tip after school, destinat școlarilor defavorizați de etnie rromă,este rezultatul unui proiect susținut de un grup de șase instituții partenere: Parohia "Precista Mică", Primăria municipiului Roman, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, Fundația Umanitară Pacea și Asociația Iubire și Speranță.
"Activitatea urmărește preluarea a 30 de copii din această comunitate (circa 15% din totalul grupului țintă), cu vîrsta cuprinsă între 7 și 16 ani, pentru a fi cît mai motivați în continuarea procesului educațional școlar, cu scopul de creștere a performanțelor școlare și pentru crearea în timp a unor repere model pentru ceilalți copii și tineri de etnie romă din aceeași comunitate", a precizat preotul Mihăiță Popovici, parohul Bisericii "Precista Mică" din Roman.



În Capela Ortodoxă (naos) s-a amenajat un spațiu cu mese și scaune pentru desfășurarea activităților de pregătire a lecțiilor. Întreaga activitate va respecta matricea anului școlar. Zilnic, după efectuarea orelor de curs, între orele 14.30 - 17.30 se derulează programul de pregătire individuală, cu sprijinul unui număr mare de intelectuali și cadre didactice voluntare. La finalul activităților zilnice, elevii beneficiari ai proiectului primesc și un supliment alimentar. Astfel, copiii se reîntorc în propriile familii cu materia pregătită pentru a doua zi de școală. Totodată, copiii vor fi ajutați, după caz, cu îmbrăcăminte adecvată, rechizite, cărți.
"S-a pus la dispoziție și o mică bibliotecă școlară, amplasată în același spațiu al Capelei. Selecția beneficiarilor a fost efectuată după criterii bine stabilite, oferindu-se tuturor copiilor egalitate de șanse pentru ocuparea numărului propus", a mai spus preotul Mihăiță Popovici.

ANGELS 10 ANI DE ACTIVITATE IN ROMANIA

Asociatia ANGELS din Orasul Herrenberg, infiintata de doamna Angelika Knappe, a sarbatorit in ziua de 11 noiembrie 2011, implinirea a zece ani de activitate.

ANGELS este partenerul Fundatiei Umanitare Pacea inca de la infiintare din anul 2001, colaborand foarte frumos cu Fratele Roberto Peretti cel care a infiintat Fundatia Umanitara Pacea.

Numeroasele proiecte derulate impreuna, precum construirea Centrului Educativ, sponsorizarea cabinetului medical si sustinerea cu materiale scolare, alimente, imbracaminte si transport scolar a 50 de copii care frecventeaza centrul nostru, ne bucura foarte mult.

Multumim lui Dumnezeu si Asociatiei "Angels" pentru toat binele care a fost facut si care se va face in continuare.

Pace si Bine!

CONCERT DE BINEFACERE IN GERMANIA PENTRU COPII SARACI DIN ROMAN

In data de 11 noiembrie in Germania, mai precis in orasul Herrenberg, s-a organizat un concert de binefacere la implinirea a zece ani de activitate a Asociatiei "Angels".

Banii stransi in urma acestui concert vor fi folositi pentru alfabetizarea si educarea celor 50 de copii de etnie roma care frecventeaza Scoala noastra.

Multumim din suflet Asociatiei "Angels" , doamnei Angelika Knappe si tuturor binefacatorilor nostriii din Germania.

Pace si Bine!