Orfani cu parinți
După căderea comunismului interesul pentru soarta copiilor orfani din România s-a mărit din cauza că adesea aceștia cădeau pradă abuzurilor și traficului cu ființe vii. Însă odată cu trecerea anilor România s-a trezit cu o altă categorie de orfani, adica copiii ai caror parinti au emigrant in Europa ca să caute un trai de viață mai bun. In prezent
in Romania exista 350.000 de ”orfani albi”, potrivit unor date publicate de Asociatia "Arborele Vieții". Cea mai afectată regiune de acest fenomen este în mod particular Moldova, unde se află 100.000 de copii " care au ajuns să crească fără unul sau ambii părinți , urmată de Transilvania, Oltenia si Muntenia. Potrivit organizaţiei italiene L'Albero della Vita, care citează date UNICEF, aproximativ şapte la sută dintre copiii români cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani sunt afectaţi de fenomenul plecării unuia sau ambilor părinţi la muncă în străinătate. Studiul a fost prezentat la Milano, în cursul seminarului pe tema "Lăsaţi în urmă. Familia transnaţională şi orfanii albi în Moldova României", organizat împreună c
u reprezentanţa Comisiei Europene şi fundaţia "Patrizio Paoletti". Organizaţia L'Albero della Vita afirmă că, în afara celor 350.000 de copii abandonaţi de părinţi, alţi 400.000 de minori români s-au confruntat, cel puţin o dată în viaţă, cu problema lipsei părinţilor. Astfel, în total, din cei aproximativ cinci milioane de copii români, 750.000 au fost afectaţi mai mult sau mai puţin de plecarea unuia sau ambilor părinţi în străinătate. Potrivit datelor prezentate, în momentul de faţă există 157.000 de copii români ai căror taţi sunt plecaţi în străinătate, 67.000 care trăiesc fără mamele care au emigrat şi 126.000 ai căror părinţi sunt plecaţi din România. În plus, jumătate dintre aceşti copii sunt mai mici de zece ani. Conform organizaţiei italiene, în prezent patru milioane de români se află în alte ţări, dintre care 796.477 sunt înregistraţi oficial în Italia. Astfel, 15 la sută dintre familiile din România au cel puţin un membru plecat în străinătate. Dacă tatăl este plecat în străinătate, în 21 la sută din cazuri copiii nu îl văd între doi sau patru ani, iar 28 la sută pentru perioade mai lungi. Treizeci şi unu la sută dintre românii care au plecat la muncă în străinătate recunosc că situaţia familiei nu s-a îmbunătăţit datorită banilor trimişi după plecare.
Ce-mi dai dacă dau copilul la școală?
Alexandru Macedonski – Rondelul țiganilor
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinica chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare,
- De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fară-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, -cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit-
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.
Un politician italian a declarat că este mai uşor să fie educat un câine decât un țig
an, afirmând că țiganii refuză să muncească şi fac copii pentru a-i trimite la furat. "Este mai uşor să educi un câine decât un copil rom. Câinii şi copiii, dacă îi educi, apoi sunt educaţi. Dar, dacă nu îi educă nimeni, urinează pe garduri. Nici măcar căţeluşul meu nu urinează pe garduri, doar pe copaci". Deşi consideră că "toate etniile pot fi integrate", politicianul a subliniat că romii "pur şi simplu nu vor să muncească", "nu au un simţ al igienei" şi "fac copii pentru a-i trimite să fure sau să se prostitueze". Este adevărat și totodată trist ceea ce vedem și auzim. Noi însă nu putem compara omul creat dupa chipul și
asemănarea lui Dumnezeu, cu animalele oricât de degradantă ar putea fi o ființă umană sau etnie. Lucrând cu rromi (țăganii) am acumulat foarte multă experientă. Această experiența mă face să cred că oamenii se pot schimba, că țiganii pot avea un comportament care să nu deranjeze, ba mai mult pot fi apreciați, acceptați, respectați, aplaudați, după cum avem și exemple. Recunoasc că au fost și sunt momente dificile. Procesul educativ cu această categorie de persoane este de durată, comportă sacrificii și efort suplimentar, insistență și sute de repetiții, fără a abandona lupta la primul, al doile sau la al treilea eșec. Ce-mi dai dacă dau copilul la școală?..... Am continuat chiar când am constatat că pentru prima dată în viață s-a pierdut timp și nervi, investiții și bani, chiar și atunci când prieteni, persoane cunoscute și necunoscute au spun ”ți-am zis că nu se poate...” sau ”...vreau să fac donație o bombă...”, am continuat și acum efortul este răsplătit cu respect, recunoștință, mulțumire. Acceptă cu mândrie că ești țigan și încercâ să arați lumii că ești la fel ca toti ceilalți. În acest fel am reușit și acum știu un lucru, omul este cea mai importantă ființă din tot universul creat. Așadar, afirmații exagerate despre anumie categorii de persoane și etnii sunt neavenite, ignoranța nu este o scuză, haideți să-i cunoaștem să le venim în ajutor, să depășim anumite bariere și prejudecăți și dacă e nevoie apoi să judecăm. Societatea, instituțiile de învățământ, legi bine gândite și apoi aplicate pot ajuta foarte mult aceste persoane. Dacă vom sta cu mâinile în sân, nu vom aduce nici o contribuție și ne vom plânge mereu că nu se poate. Haideți să îndrăznim și să nu abandonăm lupta la primul eșec. Lipsa educației duce la decăderea unei națiuni, legea educației aplicată prost, îngustează mintea săzând astfel nivelul intelectualilor și oamenilor de cultură care pot ridica o națiune di praf și cenușă. Dacă nu se vor lua măsuri acum, va fi prea târziu. Educația este un proces complex și de durată. (Nu mă refer doar la țigani, ci la toți cei care nu cred că școala (educația)este singura soluție.)
Pace și Bine tuturor!
P. Emilian Dumea
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinica chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare,
- De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fară-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, -cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit-
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.
Un politician italian a declarat că este mai uşor să fie educat un câine decât un țig
Pace și Bine tuturor!
P. Emilian Dumea
Serbare Fundatia Umanitara Pacea - Craciun 2010
In ziua de 16 decembrie 2010, copiii de la grupa de grădiniţă, din clasa a I-a şi de la Proiectul ”A doua şansă” împreună cu cadrele didactice din cadrul Centrului Educativ ”Sf. Anton de Padova” din Roman, au pregătit un mic spectacol de colinde şi scenete prin care au transmis mesajul Naşterii Domnului Nostru Isus Cristos, prilej cu care ne-am simţit ca o familie, trăind momente de sărbătoare împreună, fiind prezenţi părinţii copiilor, cadre didactice, studenţi, preoţi şi fraţi ai provinciei franciscane şi nu în ultimul rând fiind prezent şi Moş Crăciun care a împărţit daruri copiilor.
În cadrul spectacolului am avut bucuria prezenţei Dnei Profesoare Ursachi Mihaela împreună cu 12 elevi din clasa a XI-a de la Colegiul Tehnic ”Petru Poni” din Roman,care ne-au încântat cu un repertoriu de colinde şi dansuri.
Mulţumim tuturor celor care au contribuit la această serbare şi tuturor participanţilor care au rupt din timpul lor pentru a fi prezenţi la bucuria copiilor.
Vă dorim un Crăciun binecuvîntat şi Sărbători fericite!
Echipa Fundaţiei Umanitare Pacea!
GRADINIŢĂ ALTERNATIVĂ „Primii paşi spre cunoaştere”
Începând cu luna octombrie 2009 Fundaţia Umanitară Pacea în parteneriat cu Fundaţia Angels e. v. Herrenberg din Germania, a iniţiat şi demarat proiectul social ”GRADINIŢA ALTERNATIVĂ” .
Dezinteresul copiilor din familiile sărace, în special din familiile de romi faţă de dorinţa de cunoaştere şi implicit faţă de sistemul educaţional a fost şi este principala problemă când este adus în discuţie nivelul de pregătire în general şi rata abandonului şcolar în special.
Starea economică precară şi mediul social îi determină să aibă ca principală preocupare grija zilei de mâine fiind astfel o barieră în dezvoltarea lor umană şi socială. Această atitudinea negativă faţă
de orice formă de educaţie îi va aduce în situaţia de a fi ulterior marginalizaţi în societate datorită lipsei minime de pregătire.
Toate aceste considerente ne-au determinat să iniţiem acest proiect, care prin activităţile ce le propune, va încerca să rezolve problema stimulării curiozităţii şi interesului pentru tainele cunoaşterii.
Sugestiile privind realizarea unei astfel de activităţi, pe care le oferim, reflectă punctul nostru de vedere referitor la rezolvarea cerinţelor pentru deschiderea spre nevoia şi dorinţa de a descoperi cât mai multe lucruri indispensabile dezvoltării lor umane şi sociale.
Prin realizarea mai multor activităţi de socializare, comunicare, participarea la jocuri, activităţi pentru dezvoltarea limbajului, învăţarea corectă a limbii române, însuşirea unor deprinderi minime de igienă, folosirea corectă a instrumentului de scris şi a rechizitelor, ne propunem ca obiectiv principal, pregătirea copiilor pentru cerinţele trecerii din mediul familial în cel educaţional.
Obiective generale :
- Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral şi a capacităţii de exprimare orală;
- Formarea unor capacităţi şi deprinderi necesare desfăşurării activităţii de tip şcolar;
- Stimularea interesului şi implicarea copiilor în realizarea unor activităţi specifice pregătirii lor pentru şcoală;
- Ameliorarea dificultăţilor de comunicare cu colegii sau cu alte persoane;
- Dezvoltarea atitudinilor favorabile iniţierii şi menţinerii unor relaţii de cooperare în grup (vârstă, gen, statut social) a motivaţiei pentru cunoaştere;
- Promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească în raporturile dintre români şi rromi;
- Prevenirea apariţiei prejudecăţilor şi înlăturarea celor formate deja;
- Îmbunătăţirea comunicării şi cooperării cu părinţii romi;
- Formarea la copii a deprinderilor de igienă personală şi în colectiv şi respectarea unor norme de comportament civilizat;
Mai întâi i-am obişnuit să stea pe scăunele, la măsuţe, să fie atenţi şi să asculte ce li se spune, să execute mişcări simple de mobilitate a corpului (braţelor) prin joc organizat frontal, însoţit de cântec. Apoi, s-a insistat pe explicarea regulilor de igienă şi comportament cât şi importanţa aplicării lor în viaţa de zi cu zi. Sunt copii pentru care instrumentele de scris au fost o noutate iar în momentul când au învăţat cum să le folosească şi descoperind ce pot face cu ele au fost foarte fericiţi.
Activităţile p
e care le desfăşurăm cu cei 18 copii înscrişi la grădiniţă, urmăresc dezvoltarea vorbirii, stimularea şi exersarea gândirii, a spiritului de observaţie, a memoriei, a imaginaţiei, pregătirea socio-afectivă în vederea integrării în viaţa şi activitatea colectivă.
Pe tot parcursul programului de grădiniţă ne străduim să asigurăm un climat favorabil manifestării curiozităţii, a acţiunii directe a copilului cu materiale, un climat stimulativ al exprimării verbale şi comunicării între copii.
Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea lor, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. Prin acest proiect încercăm să le dăm şi lor şansa de a avea acces la educaţie.
Ne dorim ca la sfârşitul fiecărui an de „grădiniţă alternativă”, după ce au parcurs „Primii paşi spre cunoaştere” toţi copii să-şi dorească să meargă la şcoală şi să-şi lărge
ască orizontul cunoaşterii.
Prin bunăvoinţa binefăcătorilor noştri se investesc în acest proiect resurse financiare, materiale şi umane iar activităţile sunt realizate cu multă afecţiune şi iubire.
Faptul că prezenţa zilnică la grădiniţă este de aproape sută la sută şi evoluţia copiilor este pozitivă ne convinge că …..se poate, se poate lucra bine şi cu aceşti copii, rromi şi români. Fericirea pe care o citim în ochii lor la fiecare reuşită şi dorinţa lor de a lucra din ce în ce mai bine, ne dă putere si curaj să mergem mai departe. Nu poţi să nu-i îndrăgeşti când le descoperi din ce în ce mai multe calităţi şi talente nebănuite. Pasiunea cu care colorează, scriu, recită, cântă,….. se joacă, e molipsitoare. Încă nu este târziu pentru ei (dar şi pentru unii dintre noi care uităm că am fost cândva copii), să înţeleagă şi să simtă că,
„a fi copil e lucru serios şi nimic pe lume nu e mai frumos”.
Dezinteresul copiilor din familiile sărace, în special din familiile de romi faţă de dorinţa de cunoaştere şi implicit faţă de sistemul educaţional a fost şi este principala problemă când este adus în discuţie nivelul de pregătire în general şi rata abandonului şcolar în special.
Starea economică precară şi mediul social îi determină să aibă ca principală preocupare grija zilei de mâine fiind astfel o barieră în dezvoltarea lor umană şi socială. Această atitudinea negativă faţă
Toate aceste considerente ne-au determinat să iniţiem acest proiect, care prin activităţile ce le propune, va încerca să rezolve problema stimulării curiozităţii şi interesului pentru tainele cunoaşterii.
Sugestiile privind realizarea unei astfel de activităţi, pe care le oferim, reflectă punctul nostru de vedere referitor la rezolvarea cerinţelor pentru deschiderea spre nevoia şi dorinţa de a descoperi cât mai multe lucruri indispensabile dezvoltării lor umane şi sociale.
Prin realizarea mai multor activităţi de socializare, comunicare, participarea la jocuri, activităţi pentru dezvoltarea limbajului, învăţarea corectă a limbii române, însuşirea unor deprinderi minime de igienă, folosirea corectă a instrumentului de scris şi a rechizitelor, ne propunem ca obiectiv principal, pregătirea copiilor pentru cerinţele trecerii din mediul familial în cel educaţional.
Obiective generale :
- Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral şi a capacităţii de exprimare orală;
- Formarea unor capacităţi şi deprinderi necesare desfăşurării activităţii de tip şcolar;
- Stimularea interesului şi implicarea copiilor în realizarea unor activităţi specifice pregătirii lor pentru şcoală;
- Ameliorarea dificultăţilor de comunicare cu colegii sau cu alte persoane;
- Dezvoltarea atitudinilor favorabile iniţierii şi menţinerii unor relaţii de cooperare în grup (vârstă, gen, statut social) a motivaţiei pentru cunoaştere;
- Promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească în raporturile dintre români şi rromi;
- Prevenirea apariţiei prejudecăţilor şi înlăturarea celor formate deja;
- Îmbunătăţirea comunicării şi cooperării cu părinţii romi;
- Formarea la copii a deprinderilor de igienă personală şi în colectiv şi respectarea unor norme de comportament civilizat;
Mai întâi i-am obişnuit să stea pe scăunele, la măsuţe, să fie atenţi şi să asculte ce li se spune, să execute mişcări simple de mobilitate a corpului (braţelor) prin joc organizat frontal, însoţit de cântec. Apoi, s-a insistat pe explicarea regulilor de igienă şi comportament cât şi importanţa aplicării lor în viaţa de zi cu zi. Sunt copii pentru care instrumentele de scris au fost o noutate iar în momentul când au învăţat cum să le folosească şi descoperind ce pot face cu ele au fost foarte fericiţi.
Activităţile p
Pe tot parcursul programului de grădiniţă ne străduim să asigurăm un climat favorabil manifestării curiozităţii, a acţiunii directe a copilului cu materiale, un climat stimulativ al exprimării verbale şi comunicării între copii.
Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea lor, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. Prin acest proiect încercăm să le dăm şi lor şansa de a avea acces la educaţie.
Ne dorim ca la sfârşitul fiecărui an de „grădiniţă alternativă”, după ce au parcurs „Primii paşi spre cunoaştere” toţi copii să-şi dorească să meargă la şcoală şi să-şi lărge
Prin bunăvoinţa binefăcătorilor noştri se investesc în acest proiect resurse financiare, materiale şi umane iar activităţile sunt realizate cu multă afecţiune şi iubire.
Faptul că prezenţa zilnică la grădiniţă este de aproape sută la sută şi evoluţia copiilor este pozitivă ne convinge că …..se poate, se poate lucra bine şi cu aceşti copii, rromi şi români. Fericirea pe care o citim în ochii lor la fiecare reuşită şi dorinţa lor de a lucra din ce în ce mai bine, ne dă putere si curaj să mergem mai departe. Nu poţi să nu-i îndrăgeşti când le descoperi din ce în ce mai multe calităţi şi talente nebănuite. Pasiunea cu care colorează, scriu, recită, cântă,….. se joacă, e molipsitoare. Încă nu este târziu pentru ei (dar şi pentru unii dintre noi care uităm că am fost cândva copii), să înţeleagă şi să simtă că,
„a fi copil e lucru serios şi nimic pe lume nu e mai frumos”.
Andro Felicia
PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ”
Învăţământul sau mai bine spus lipsa accesului la învăţământ reprezintă o problemă majoră, care afectează înt
reaga societate, în general şi persoanele aparţinând grupurilor dezavantajate în special. Guvernele şi Ministerele care s-au succedat de-a lungul timpului, în special după anul 1989, au cheltuit miliarde de euro pentru a crea şi implementa politici sociale menite să asigure accesul tuturor categoriilor sociale la procesul instructiv – educativ. Şi totuşi, problema pare fără soluţie. Degradarea continuă a nivelului de trai, afectează din ce în ce mai grav familiile cu copii şcolari sau preşcolari, între care primează copii de etnie rromă. Din ce în ce mai mulţi copii nu se înscriu la şcoală sau abandonează şcoala timpuri u.
Cum poate fi rezolvată această chestiune ? Pot spera aceşti copii, fără educaţie, la un viitor mai bun faţă de cel al familiilor din care provin ?
Răspunsul pare evident.
Poate ca adevărata soluţie a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a semenilor noştri şi prevenirea abandonului şcolar depăşeşte nivelul de competenţă strict al autorităţilor. Ea ne implică şi pe fiecare dintre noi în parte. A afirma că nu este problema şi responsabilitatea noastră, nu poate decât să perpetueze o situaţie din care nu vom putea ieşi nicicând. Privind lucrurile din această perspectivă implicarea noastră poate fi înţeleasă ca o acţiune întreprinsă în spiritul toleranţei, nediscriminării şi poate cel mai important aspect, este o acţiune în spiritul iubirii creştine. Nu există niciun om
pe care Dumnezeu să nu-l iubească. Dacă vom fi conştienţi de acest adevăr, atunci vom putea accepta cu iubire pe toţi semenii şi apropiaţii noştri, dincolo de posibilele lor limite.
Pentru Fundaţia Umanitară „Pacea” susţinerea acestui punct de vedere s-a concretizat în anul 2006 prin demararea programului „A doua şansă” . În plus, ori de câte ori avem ocazia, în ţară sau străinătate, încercăm să-i facem pe cei din jurul nostru să conştientizeze că aceşti copii sunt ca oricare alţii, nici mai buni, nici mai răi. Din păcate, desconsiderarea lor este o atitudine larg răspândită în rândul românilor şi nu numai…
Nu trebuie uitat că persoanele de etnie rromă şi cele cu venituri materiale modeste beneficiază de aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean. Însă pentru a le garanta aceste drepturi este necesar să se acorde o atenţie deosebită aspectelor complexe cu privire la persoanele provenite din aceste medii.
Unii dintre copii nu au fost niciodată la şcoală, unii au abandonat frecventarea cursurilor la scurt timp după începerea acestora. Printre cauze se pot enumera : etnia, exemplul oferit de părinţi şi familie, dezorganizarea sau migrarea familiei, implicarea în activităţi infracţionale, intrarea prematură pe piaţa muncii,etc. De cele mai multe ori elevii care au
abandonat şcoala s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Noi încercăm să le oferim un alt model comportamental, unul bazat pe acceptare şi iubire necondiţionată.
Munca cu aceşti copii nu este deloc o sarcină facilă, fapt pentru care necesită o atenţie specială. Aceşti copii care au depăşit vârsta de 10 ani, au „ars” etape importante în dezvoltarea cognitivă şi psiho - socială. Cu toate acestea sunt copii cu potenţial, care pot dărui, dar pot şi primi.
Pornim de la situaţia reală, unii copii întâmpină dificultăţi foarte mari de la mânuirea stiloului şi până la integrarea în colectivitate. În general, aceştia vin la şcoală cu o idee deformată despre instituţia şcolară, fie din propriile experienţe, fie induse de familie, de colegii de joacă, de fraţii mai mari, care minimalizează menirea acestora.
De aceea, încercăm atragerea copiilor către şcoală prin organizarea cât mai plăcută a procesului didactic, prin programe educaţionale alternative, prin activităţi extraşcolare, non-formale de petrecere a timpului liber. De exemplu: a fost amenajat un atelier de croitorie unde fetele învaţă să lucreze la maşina de cusut, au fost organizate activităţi cu conţinut ecologic, pentru a-i face să înţeleagă că natura trebuie iubită şi ocrotită, campionate de fotbal, spectacole organizate cu diverse ocazii, etc
Treptat, treptat, atitudinea acestora faţă de şcoală s-a transformat în una pozitivă, în sensul că copiii au început să conştientizeze importanţa educaţiei pentru viitorul lor uman şi profesional iar rata absenteismului este extrem de scăzută.
Sigur, n-am fi putut realiza aceste lucruri fără o relaţie apropiată cu familiile de provenienţă ale copiilor. Stabilin
d un climat bun, de cooperare (ce necesită un anumit specific) între şcoală şi familie, copiii sunt trimişi la şcoală chiar de către părinţi.
Daca ar fi sa menţionez un aspect negativ cu care ne „confruntăm” ar fi acela ca numeroşi copii doresc să abandoneze cursurile din şcolile de masă pentru a fi integraţi în proiectul derulat de Fundaţia noastră !
Pe de o parte, acest lucru ne încurajează pentru continuarea activităţii, pe de altă parte ne apar numeroase semne de întrebare legate de prejudecăţile care persista in mentalitatea populaţiei şi gradul scăzut de acceptare ce contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Sperăm din toată inima ca ajutorul dat de noi, să contribuie în mod benefic la realizarea viitorului copiilor dezavantajaţi care, datorită situaţiei sociale în care trăiesc, uită uneori ce rol au şi nici nu ştiu pe ce cale să meargă.
Împreună putem crea o lume mai bună. Să-i privim cu inima deschisă !
Daca nu noi, atunci cine, dacă nu acum, atunci când ?
Fiţi alături de noi !
reaga societate, în general şi persoanele aparţinând grupurilor dezavantajate în special. Guvernele şi Ministerele care s-au succedat de-a lungul timpului, în special după anul 1989, au cheltuit miliarde de euro pentru a crea şi implementa politici sociale menite să asigure accesul tuturor categoriilor sociale la procesul instructiv – educativ. Şi totuşi, problema pare fără soluţie. Degradarea continuă a nivelului de trai, afectează din ce în ce mai grav familiile cu copii şcolari sau preşcolari, între care primează copii de etnie rromă. Din ce în ce mai mulţi copii nu se înscriu la şcoală sau abandonează şcoala timpuri u.Cum poate fi rezolvată această chestiune ? Pot spera aceşti copii, fără educaţie, la un viitor mai bun faţă de cel al familiilor din care provin ?
Răspunsul pare evident.
Poate ca adevărata soluţie a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a semenilor noştri şi prevenirea abandonului şcolar depăşeşte nivelul de competenţă strict al autorităţilor. Ea ne implică şi pe fiecare dintre noi în parte. A afirma că nu este problema şi responsabilitatea noastră, nu poate decât să perpetueze o situaţie din care nu vom putea ieşi nicicând. Privind lucrurile din această perspectivă implicarea noastră poate fi înţeleasă ca o acţiune întreprinsă în spiritul toleranţei, nediscriminării şi poate cel mai important aspect, este o acţiune în spiritul iubirii creştine. Nu există niciun om
Pentru Fundaţia Umanitară „Pacea” susţinerea acestui punct de vedere s-a concretizat în anul 2006 prin demararea programului „A doua şansă” . În plus, ori de câte ori avem ocazia, în ţară sau străinătate, încercăm să-i facem pe cei din jurul nostru să conştientizeze că aceşti copii sunt ca oricare alţii, nici mai buni, nici mai răi. Din păcate, desconsiderarea lor este o atitudine larg răspândită în rândul românilor şi nu numai…
Nu trebuie uitat că persoanele de etnie rromă şi cele cu venituri materiale modeste beneficiază de aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean. Însă pentru a le garanta aceste drepturi este necesar să se acorde o atenţie deosebită aspectelor complexe cu privire la persoanele provenite din aceste medii.
Unii dintre copii nu au fost niciodată la şcoală, unii au abandonat frecventarea cursurilor la scurt timp după începerea acestora. Printre cauze se pot enumera : etnia, exemplul oferit de părinţi şi familie, dezorganizarea sau migrarea familiei, implicarea în activităţi infracţionale, intrarea prematură pe piaţa muncii,etc. De cele mai multe ori elevii care au
Munca cu aceşti copii nu este deloc o sarcină facilă, fapt pentru care necesită o atenţie specială. Aceşti copii care au depăşit vârsta de 10 ani, au „ars” etape importante în dezvoltarea cognitivă şi psiho - socială. Cu toate acestea sunt copii cu potenţial, care pot dărui, dar pot şi primi.
Pornim de la situaţia reală, unii copii întâmpină dificultăţi foarte mari de la mânuirea stiloului şi până la integrarea în colectivitate. În general, aceştia vin la şcoală cu o idee deformată despre instituţia şcolară, fie din propriile experienţe, fie induse de familie, de colegii de joacă, de fraţii mai mari, care minimalizează menirea acestora.
De aceea, încercăm atragerea copiilor către şcoală prin organizarea cât mai plăcută a procesului didactic, prin programe educaţionale alternative, prin activităţi extraşcolare, non-formale de petrecere a timpului liber. De exemplu: a fost amenajat un atelier de croitorie unde fetele învaţă să lucreze la maşina de cusut, au fost organizate activităţi cu conţinut ecologic, pentru a-i face să înţeleagă că natura trebuie iubită şi ocrotită, campionate de fotbal, spectacole organizate cu diverse ocazii, etc
Treptat, treptat, atitudinea acestora faţă de şcoală s-a transformat în una pozitivă, în sensul că copiii au început să conştientizeze importanţa educaţiei pentru viitorul lor uman şi profesional iar rata absenteismului este extrem de scăzută.
Sigur, n-am fi putut realiza aceste lucruri fără o relaţie apropiată cu familiile de provenienţă ale copiilor. Stabilin
Daca ar fi sa menţionez un aspect negativ cu care ne „confruntăm” ar fi acela ca numeroşi copii doresc să abandoneze cursurile din şcolile de masă pentru a fi integraţi în proiectul derulat de Fundaţia noastră !
Pe de o parte, acest lucru ne încurajează pentru continuarea activităţii, pe de altă parte ne apar numeroase semne de întrebare legate de prejudecăţile care persista in mentalitatea populaţiei şi gradul scăzut de acceptare ce contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Sperăm din toată inima ca ajutorul dat de noi, să contribuie în mod benefic la realizarea viitorului copiilor dezavantajaţi care, datorită situaţiei sociale în care trăiesc, uită uneori ce rol au şi nici nu ştiu pe ce cale să meargă.
Împreună putem crea o lume mai bună. Să-i privim cu inima deschisă !
Daca nu noi, atunci cine, dacă nu acum, atunci când ?
Fiţi alături de noi !
Sfârșitul anului școlar la Fundația Umanitară Pacea
Sfârșitul anului școlar 2009 – 2010 a venit la Fundația Umanitară Pacea intr-un ton de serbare și veselie.
Elevii Școlii de Alfabetiza
Au urmat discursuri emoționante de multumire din partea elevilor, iar din partea învățătorilor cuvinte de apreciere și încurajare.
Festivitatea s-a încheiat cu muzică, suc, prăjituri, dulciuri, dar și cu bucuria și tristețea că a mai trecut un an școlar, un an în care mulți dintre noi am acumulat noi cunoștințe, noi experiențe pentru viață...
La revedere......
1 iunie - ZIUA COPILULUI
Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese.
Prin gingasia lor copiii sunt usor de iubit. Nu poti sa nu-i iubesti! Calitatea sufletului copilului este nealterat. Sinceritatea si puritatea lui ne impresioneaza. Voia buna, surasul gingas al copiilor
sadeste in noi speranta de mai bine.“O lume a inocentei, pastrati-o orice ar fi[...]” este un vers care ar trebui sa ne sune in urechi mai des…
Sărbători fericite???
Nu toţi oamenii au şansa să se bucure de sărbătoarea Paştelui, aşa cum cere tradi
ţia. Sînt unii care de aceste zile nu au decît vise, lacrimi şi mult amar. Sunt oameni, semenii noștrii, oameni pe care îi întâlnim pe strada și decare nici nu ne pasă că pe masă nu pot pune nimic copiilor. Opriti-vă doar o data și ascultați-le povestea vieții și veți întelege că nu lenea, ci vârsta sau neșansa au făcut ca acești oameni care odinioară aveau o casă, un loc de muncă, să trăiacă acum după o zi pe alta, să se hrănesc de la cantina socială, să scotocescă prin gunoaie și să își mențină existența prin vânzarea fierului vechi a cartoanelor și sticlelor pe care le
găsesc prin coșuri sau la groapa de gunoi.
Cine nu crede că dincolo de opulenţa unor aşa-zişi oameni cu bani şi a altora care îşi fac cumpărăturile de Paşte în ţările Comunităţii Europene, există şi familii care de abia îşi duc zilele şi nu au cele necesare traiului, să facă bine să se uite în jur şi, cu sigu¬¬ranţă, va observa că sînt mulţi oameni în această stare. Zeci de famili ajutate de Fundația Umanitară Pacea trăiesc la marginea sărăciei, într-o mizerie greu de descris, dar, cu toate astea, au demnitate, nu cerşesc şi vor să muncească cinstit, pentru a-şi cîştiga un colţ de pîine. Din păcate ,însă, o
persoană sau o familie lovită de sărăcie în România zilelor noastre, nu mai are capacitatea de a se rederesa pentru că nu este ajutată de cei din jur sau de către stat prin mijolacele specifice, asistență socială, medicală etc. Privesc cu jale la trecut si spun cu amărăciune: ”am stat la bloc, părinte, aveam și noi casă și tata un loc de muncă, acum nu mai avem nimic, ”. De cele mai multe ori, aceşti oameni cu frică de Dumnezeu nu mai aşteaptă ajutor din partea auto¬rităţilor, singurul lucru pe care îl doresc este ca bunul Dumnezeu să le dea puterea de a se ridica singuri, iar dacă nu să-i întărească în purtarea crucii. Pentru ei, sărbătorile sunt zile obișnuite, cu masa de prînz luată la cantina săracilor, fără să primească un pachet sau un altfel de ajutor. Din păcate, vremurile în care trăim au şi o astfel de faţă, una hîdă, şi noi trebuie să semnalăm astfel de cazuri, sperînd că autorităţile şi oamenii de bine să contribuie cu mici donații pentru a ușura viata
săracilor măcar de sărbători.
Pace si Bine!
Fr. Emilian Dumea
ţia. Sînt unii care de aceste zile nu au decît vise, lacrimi şi mult amar. Sunt oameni, semenii noștrii, oameni pe care îi întâlnim pe strada și decare nici nu ne pasă că pe masă nu pot pune nimic copiilor. Opriti-vă doar o data și ascultați-le povestea vieții și veți întelege că nu lenea, ci vârsta sau neșansa au făcut ca acești oameni care odinioară aveau o casă, un loc de muncă, să trăiacă acum după o zi pe alta, să se hrănesc de la cantina socială, să scotocescă prin gunoaie și să își mențină existența prin vânzarea fierului vechi a cartoanelor și sticlelor pe care le
găsesc prin coșuri sau la groapa de gunoi.Cine nu crede că dincolo de opulenţa unor aşa-zişi oameni cu bani şi a altora care îşi fac cumpărăturile de Paşte în ţările Comunităţii Europene, există şi familii care de abia îşi duc zilele şi nu au cele necesare traiului, să facă bine să se uite în jur şi, cu sigu¬¬ranţă, va observa că sînt mulţi oameni în această stare. Zeci de famili ajutate de Fundația Umanitară Pacea trăiesc la marginea sărăciei, într-o mizerie greu de descris, dar, cu toate astea, au demnitate, nu cerşesc şi vor să muncească cinstit, pentru a-şi cîştiga un colţ de pîine. Din păcate ,însă, o
persoană sau o familie lovită de sărăcie în România zilelor noastre, nu mai are capacitatea de a se rederesa pentru că nu este ajutată de cei din jur sau de către stat prin mijolacele specifice, asistență socială, medicală etc. Privesc cu jale la trecut si spun cu amărăciune: ”am stat la bloc, părinte, aveam și noi casă și tata un loc de muncă, acum nu mai avem nimic, ”. De cele mai multe ori, aceşti oameni cu frică de Dumnezeu nu mai aşteaptă ajutor din partea auto¬rităţilor, singurul lucru pe care îl doresc este ca bunul Dumnezeu să le dea puterea de a se ridica singuri, iar dacă nu să-i întărească în purtarea crucii. Pentru ei, sărbătorile sunt zile obișnuite, cu masa de prînz luată la cantina săracilor, fără să primească un pachet sau un altfel de ajutor. Din păcate, vremurile în care trăim au şi o astfel de faţă, una hîdă, şi noi trebuie să semnalăm astfel de cazuri, sperînd că autorităţile şi oamenii de bine să contribuie cu mici donații pentru a ușura viata
săracilor măcar de sărbători.Pace si Bine!
Fr. Emilian Dumea
Cristo Gesù è veramente risorto!
Rallegratevi!
Cristo Risorto emerge dalla tomba col suo nuovo Corpo glorioso, avvolto del suo divino splendore. Gli angeli e gli arcangeli lo adorano al suo radioso passaggio e l’intera natura canta di gioia, commosa del fremito della nuova vita.
Ed è il primo giorno del suo triomfo regale; è la sua Pasqua – la Resurezione. È il principio della nuova umanità da lui rinnovata e conquistata.
Nel ricordo pieno di gioia della Risurezione di Gesù, lo Spirito Santo vi guidi il cuore e tutti i passi della vostra vita nella Sua pace e felicità spirituale.
Da parte dell’intero personale della Fondazione Umanitaria “Pacea”, dei bambini e ragazzi della nostra scuola, per tutti i nostri benefattori:
BUONA PASQUA!!!
Con gratitudine
Fundatia Umanitara Pacea
Cristo Risorto emerge dalla tomba col suo nuovo Corpo glorioso, avvolto del suo divino splendore. Gli angeli e gli arcangeli lo adorano al suo radioso passaggio e l’intera natura canta di gioia, commosa del fremito della nuova vita.
Ed è il primo giorno del suo triomfo regale; è la sua Pasqua – la Resurezione. È il principio della nuova umanità da lui rinnovata e conquistata.
Nel ricordo pieno di gioia della Risurezione di Gesù, lo Spirito Santo vi guidi il cuore e tutti i passi della vostra vita nella Sua pace e felicità spirituale.
Da parte dell’intero personale della Fondazione Umanitaria “Pacea”, dei bambini e ragazzi della nostra scuola, per tutti i nostri benefattori:
BUONA PASQUA!!!
Con gratitudine
Fundatia Umanitara Pacea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)