Scoala copiilor invizibili

 

Școala copiilor invizibili

(articol preluat din Ziarul de Roman)

                                                           

La școala fundației umanitare Pacea învață 15 copii. Poveștile lor de viață sînt impresionante. Toți provin din familii numeroase, iar în timpul liber scotocesc prin gunoaie după cartoane sau PET-uri.

Scoala fundatiei umanitare Pacea

Cristina Sescu, asistent social în cadrul fundației Pacea

Pentru cei mai mulți dintre părinți, a-și da copilul la școală e aproape la fel de normal ca și respirația. Există, însă, și copii pentru care școala reprezintă un tărîm magic, o poartă spre o lume mai bună. Cu toate acestea, sărăcia din familie îi pune în situația ca, în loc să stea într-o clasă alături de alți elevi și să se joace în recreații, ei caută, prin groapa de gunoi a orașului sau prin tomberoane, “ziua de mîine”. Unora dintre aceștia, fundația umanitară Pacea le oferă ajutorul pe care alții, fie din neputință, fie din comoditate, nu-l pot oferi.

“La școala din Ponoare…”

Miercuri, la fundația Pacea este o zi obișnuită de școală. După ce s-au întors din recreație, copiii așteaptă să înceapă ora de română. Orice oaspete, cum ar fi un reporter, este analizat din cap pînă-n picioare de zeci de ochi curioși. Doar undeva, în spate, un copil e toropit de somn. Colegul său din banca alăturată se grăbește să-l trezească. Doamna învățătoare Elena Mitrofan începe ora, nu înainte de a prezenta premiantul clasei de anul trecut: Denis. Îmbrăcat la costum și papion, cu părul aranjat la modă, Denis își afundă nasul în carte, de emoție. “Ora trecută am avut Limba engleză”, spune învățătoarea Elena Mitrea, “așa că, Denis, ce ai învățat tu? Cum o saluți pe doamna învățătoare?”. Denis se ridică în picioare și spune șovăind: “Gudmoning ticer”. Și, pentru că e ora de limba română, învățătoarea îl pune să citească tare, anunțînd-o pe Elena, o altă elevă din clasă, că ea va fi următoarea care va citi. Denis trage aer în piept și începe: “La școala din Ponoare. De Cezar Petrescu… “ Citește cîteva fraze cursiv, care o conving pe învățătoarea Elena Mitrea că a făcut progrese. Același lucru se întîmplă și în cazul Elenei. Întrebat de ce vrea să învețe carte, Denis răspunde răspicat: “Cînd o să cresc mare, vreau să fiu avocat”. Elenei îi place matematica și vrea să se facă profesoară. Lîngă Denis, într-o bancă alăturată stă Denisa. Și ea visează să fie avocat.
“Din cei 15 elevi pe care îi avem, cred că putem recupera opt, în sensul că fac progrese vizibile în ceea ce privește învățatul. În afară de un copil, care este român și locuiește la casă, toți cei de aici locuiesc cu familia într-o singură cameră și au mai mulți frați. Toți au povești cutremurătoare. De cerșit nu prea cerșesc, dar mulți caută prin tomberoane sau la groapa de gunoi cartoane sau PET-uri”, explică învățătoarea Elena Mitrea.
Cristina Sescu, asistent social în cadrul fundației Pacea, spune că, în fiecare zi, orele se derulează între 9 și 12.30, după care copiii iau masa și apoi au program afterschool. Pentru moment, la școală vin numai elevi de clasa a III-a. “În octombrie vom începe și grădinița, dar deja ne confruntăm cu probleme. Foarte mulți părinți din oraș și-au retras copiii de la grădinițe, întrucît vor să fie înscrisi la noi, deoarece aici au asigurată și masa. Chiar zilele acestea am fost contactată de o mamă de 21 de ani, care are cinci copii, cel mai mare fiind în clasa I. A trebuit să o refuzăm. La clasa a III-a avem un copil a cărui mamă suferă de oligofrenie de gradul II și care are 11 copii făcuți cu diferiți bărbați”, spune asistentul social Cristina Sescu.
Potrivit acesteia, se lucrează foarte mult și pe partea de consiliere, în special pentru prevenirea abandonului, astfel că, anul trecut, din 17 elevi, doar doi nu au mai venit la școală. “Mai avem un elev în clasa a III-a, care, împreună cu doi frați, a fost lăsat în grija bunicii, foarte grav bolnavă. Mama lor a murit, iar tatăl a plecat în Italia. Cel mai mare dintre frați este foarte talentat la fotbal și are șansa să ajungă un bun sportiv. Rata de recuperare a acestor copii ar putea fi mult mai mare, dar mulți dintre ei vorbesc în familie țigănește, iar părinții lor nu știu carte, iar asta îi influențează. Chiar zilele acestea a venit la noi o femeie care nu știa să citească și avea de la școală o listă cu tot felul de cumpărături și ne-a întrebat ce scrie acolo”, mai spune Cristina Sescu.
 

Bursa de studii "Sf. Anton de Padova"

Proiect „Burse de studiu”

 

           Într-o lume în continuă schimbare, educaţia reprezintă un domeniu prioritar pentru majoritatea tinerilor din România. Din păcate însă, există numeroşi copii şi tineri talentaţi care provenind din familii nevoiaşe nu beneficiază de sprijin în dezvoltarea talentului; şi, un astfel de copil nesusţinut este un talent pierdut, neexploatat, devenind o imensă pierdere pentru societatea de mâine.

Se stie ca, anual, mulţi tineri cu potenţial intelectual deosebit abandonează cursurile şcolare, nu au niciun suport din partea familiei şi prin urmare multe talente rămân în anonimat. Dar, sigur, blamarea familiilor, a sistemului existent nu reprezinta o solutie. Solutiile sunt in mainile si inimile fiecaruia dintre noi. SOLUTIA SUNTEM NOI! Cu cat ne implicam mai mult, cu atat societatea se poate dezvolta si intoarce beneficiile catre membrii sai.

          Pornind de la aceste considerente, începând din anul 2004, „Caritasul Antonian- Pâinea celor săraci” şi ulterior Fundaţia umanitară „Pacea” au iniţiat un proiect ce viza tocmai dezvoltarea şi fructificarea potenţialului acestor tineri, săraci din punct de vedere material-financiar, dar extrem de talentaţi, ce s-au făcut remarcati prin rezultate excepţionale la învăţătură.

       Tinerii recomandaţi in general de către directorii de şcoli si  Inspectoratele Şcolare au avut asigurate, de la caz la caz, cheltuieli de şcolarizare,  cheltuielile pentru intretinere, transport, alimente, imbracaminte.

 

Astfel,

-          în anul 2004 au beneficiat de susţinere din partea Fundaţiei 3 studenţi, suma alocată proiectului 1770 lei;

-          în 2005, beneficiari au fost 6 studenţi, suma alocată 4800 lei;

-          în 2006, beneficiari au fost 3 elevi şi 3 studenţi, suma alocată 5790 lei;

-          în 2007, beneficiari au fost 4 elevi şi 4 studenţi, suma alocată 10 680 lei;

-          în 2008, beneficiari au fost 3 elevi si 7 studenţi, suma alocată 7840 lei;

-          în 2009, beneficiari au fost 3 elevi şi 6 studenţi, suma alocată 3 970 lei;

-          în 2010, beneficiari au fost 2 elevi şi 7 studenţi; suma alocata 9 180 lei;

-          în 2011, beneficiari au fost 2 elevi şi 5 studenţi, suma alocată 6 300 lei;

 

Vom relata in cele ce urmeaza doar cateva din povestile de viata ale tinerilor care ne fac cinste si cu care ne putem mandri:

 

1. Elev în clasa a VIII, Valentin a inceput studiul pianului la varsta de 7 ani. A studiat 1 an la Iaşi, 1 an la Constanţa, pentru ca in ultimii 2 ani, clasa a VII- a, respectiv clasa a VIII-a să se reîntoarcă în localitatea natală, Roman.

Desi situatia material–financiara a familiei este precara, doar tatal fiind cel care lucreaza ocazional, părinţii susţin munca şi efortul tânărului pentru desăvîrşirea studiilor in general şi a studiilor muzicale în particular.

          De mic, Valentin a demonstrat că are foarte mult talent, pe care şi l-a pus in valoare muncind asiduu, astfel că in timp a ajuns să acumuleze un bagaj tehnic bogat, fapt ce i-a permis abordarea unui repertoriu dificil, dar variat, din toate curentele muzicale.

Este un elev conştiincios, răspunde la toate solicitările şcolii, deşi are un program foarte incărcat participând la cursuri de măiestrie, concursuri, etc.

Această muncă sistematică şi tenace a fost răsplătită cu numeroase premii, astfel printre cele mai importante se numara::

-          clasa a VI-a premiul I la Concursul Internaţional „George Enescu”, de la Tulcea;

-          premiul I – Concursul Internţional „Lira de aur”;

-          clasa a VII-a premiul I la Olimpiada zonală;

-          premiul I şi premiul SPECIAL – la Concursul Internaţional „Carl Filtsch”;

 

2. Andreea ne-a fost recomandata de Inspectoratul Scolar inca din clasa a X-a, cand frecventa cursurile liceale la Colegiul National „Roman Voda”, remarcandu-se prin rezultate de exceptie, avand o medie la absolvire peste 9,9.

Provine dintr-o familie formată din 6 membrii, parintii si 4 copii, dintre care 3 aflati inca pe bancile scolii. Situaţia material-financiara a familiei este deficitara. Mama este casnica, nu realizeaza   venituri; tatal este pensionat din motive medicale.  

       Perioada faculatii s-a dovedit a fi o mare provocare, dar iata ce ne scria Andreea la absovire: „ Fiind de 3 ani plecata departe de Roman, departe de familie, de colegi, de liceu si de prieteni, va multumesc din suflet ca in niciunul din anii de facultate de pana acum nu m-ati uitat. Doresc sa impartasesc cu dvs. si cu binefacatorii care au actionat prin dvs., bucuria de a absolvi cei 3 ani din ciclul de licenta al Facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti. Cred ca cea mai potrivita modalitate de a va exprima recunostinta mea este sa va prezint situatia mea scolara in cei 3 ani, absolviti cu media 9, 62, o medie cu care m-am situat in primii 5% dintre absolventii facultatii. In doua dintre cele 6 semestre de facultate, am reusit sa obtin media 10. Diploma de licenta obtinuta de asemenea cu nota 10, sunt convinsa ca ma va ajuta la ocuparea unui loc cat mai bun in programul de masterat de la Facultatea pe care am absolvit-o, deoarece intentionez sa continui cu master la aceasta facultate.

Privind inainte, spre viitor, efortul depus pana acum se topeste, satisfactiile personale fiind pe masura. Efortul acesta a fost insa diminuat de grija dvs. de a ne sustinesi de a ne oferi un punct de sprijin.  Va marturisesc sincer ca ajutorul dvs. a venit mereu in momente de stramtorare, cum de altfel „nimic nu e intamplator”, cum imi place mie sa cred. Va insotesc mereu cu gandurile mele bune si cu recunostinta! Multumesc!!!”

 

3.  Abandonată la vârsta de 2 ani, odată cu divorţul părinţilor, Loredana a fost încredinţată spre creştere bunicii paterne.

A urmat cursurile şcolii primare şi gimnaziale la Şcoala din Nisiporeşti, bunica fiind cea care s-a ocupat de buna creştere şi educare a copilului. A decedat insa cand nepotica avea 14 ani.  Decesul bunicii a coincis cu admiterea la Liceul Catolic din Bacău. Aici  a locuit  la o mătuşă care a si susţinut-o material şi financiar, până la finalizarea celor 4 ani de studiu.

 La varsta la care multi adolescenţi din ziua de astăzi se gandesc la modalităţile de petrecere a timpului liber, la ce gadgeturi să-şi mai cumpere şi cu ce să se mai îmbrace, Loredana a fost nevoită să-şi găsească de munca pentru a-si putea sustine implinirea viselor. A lucrat în fiecare vacanţă şi la fiecare sfarşit de săptămană, în timpul şcolii, caştigandu-şi astfel banii ce i-au permis să îşi cumpere cele trebuincioase.

In prezent a absolvit Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene cu rezultate foarte bune, având o medie anuală peste 9,50.

                         

Sigur exemplele sunt numeroase si la fel de emotionante... Inseram in cele ce urmeaza una dintre scrisorile primite la sediul Fundatiei care, consideram ca, nu mai are nevoie de alte comentarii...

 

4. “Ma numesc T. M. Familia mea este compusă din 7 membri: mama şi 6 copii. Tata a decedat în urma cu 6 ani din cauza cirozei umede, dupa întoarcerea sa de la închisoare unde a petrecut 3 ani; era un barbat foarte violent capabil de orice în stare de ebrietate. În prezent mama este foarte bolnavă. Practic, a fost nevoita sa ne creasca singura, fara niciun alt sprijin material. Suntem toti la scoala, unii la liceu, altii inca la scoala gimnaziala iar eu sunt studenta la Universitatea ‘Al. I Cuza’ din Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor. Fratele mai mare, avand 20 de ani, invata intr-un liceu seral si ocazional mai si lucreaza. Isabela are 17 ani si invata la un liceu din Bacau împreuna cu Ramona care are 16 ani. Maria si Petrica de 14 respectiv 12 ani la scoala generala din sat. Din cauza faptului ca tata era foarte violent, mama a fost nevoita sa le dea la casa de copii pe Isabela si Ramona care s-au intors acasa dupa ce tata a fost detinut.

Situatia financiara a familiei mele este foarte precara. Cea care ne intretine, de fapt, este pensia de urmas din partea tatalui, mama fiind casnica. Am ajuns intr-o situatie dramatica: mama are 3000 lei datorie, iar eu trebuie sa platesc caminul, abonamentul, materiale scolare si multe altele. Din prima saptamana de facultate lucrez ca menajera la o familie, pentru a-mi putea plati macar cazarea si abonamentul. Nu pot face mai mult iar eu nu sunt singura care are nevoie, in urma mea sunt inca 5 care totusi sunt inca la scoala, dintre care sunt 4 minori.

   Mi-am propus ca anul acesta ca si in anii care vor veni sa continui sa studiez, sa ma straduiesc si sa muncesc dar am nevoie mare de ajutor macar pana ce starea financiara se va echilibra putin. Dumnezeu ne-a ajutat in fiecare zi a vietii si sper ca nu ne va lasa acum, in aceasta situatie.“

 

Tuturor le dorim mult succes!!!

 

Viitorul le apartine... insa asta depinde si de actiunile nostre de azi. Multumim tuturor binefacatorilor care au ales sa dea o speranta acestor tineri, oferindu-le suportul necesar, pentru ca „viitorul” sa reprezinte un cuvant cu o „semnificatie” pozitiva in viata lor.  

Ne oprim aici cu aceasta mica prezentare, insa nu inainte de a-l cita pe d-l Cristian Turcanu care scria extrem de frumos: „Generozitatea este ‚sistemul imunitar’ al sufletului, temelia multor virtuţi, lumina şi căldura unui suflet mare... Cel ce a dobîndit generozitatea dăruieşte mereu, chiar şi atunci cînd nu mai are nimic al lui.”

Inca o data MULTUMIM TUTUROR!!!

 Piesa-i gata trag oblonul,
ah ce ploaie e afară,
dacă va plăcut bufonul,
mai poftiți și-n altă seară......




E amuzant...Puțini sunt cei care pot sta serioși când e prin preajmă. Debordează de veselie știe ce glume să facă, în funcție de public și binedispune pe cei din jur...Chiar și așa, nu toți îl plac, chiar sunt destui care îl batjocoresc făcând glume deplasate pe seama lui...Dar nu-l afectează, râde și el ba chiar le continuă "gluma" râzând de sine însuși. De fiecare dată când îl vezi, ai zice că aia e îmbracamintea lui de zi cu zi, nu doar un costum pe care îl leapădă la ieșire...La fel și expresia feței pe lângă vopseaua albastă cu roșu, pare expresia lui nativă, nu doar un machiaj care se spală după spectacol...Il vedem des, mereu alături de noi și ajungem să credem că-l cunoaștem...
Încet încet spectacolul își sună gongul de final...Și clownul nostru se pregătește de plecare, agale, însă cu același zâmbet pe față... Acum e singur în fața oglinzii și se privește îndelung în ea...Timp de minute bune pare că nici un mușchi al feței nu se mișcă...Brusc își lasă capul în jos, gânditor...el singur știe la ce se gândește...noi doar putem bănui. Poate evaluează spectacolul pe care tocmai la încheiat, poate rememorează  spectacolele pe care timp de opt ani le-a pus în scenă,  probabil se gândește la ce a fost, cum a fost, ce trebuia să mai facă și nu a făcut. Poate numără anii trecuți sau petrecuți ca și clown pe aceiași scenă, în același oraș sau mai sigur, se gândește la ce va face mâine...și în chiuveta murdară cad două picături colorate în albastru și roșu...

                                          Gadjo
                                                                                                         

Scoală de cultură și afirmare românească

Platforma Civică “Acțiunea 2012″ în parteneriat cu Fundatia Umanitară ”Pacea” a organizat în perioada 09-12 august o nouă ediție a Școlii de Cultură și Afirmare Românească la  Roman cu participarea a peste 30 de tineri de pe ambele maluri ale Prutului.

Parte a Programului “Lideri pentru Unire”, Şcoala de Cultură şi Afirmare Românească are în vedere pregătirea, stimularea şi valorificarea potenţialului tinerilor etnici români din România și din Republica Moldova prin prezentarea unor modele româneşti autentice, susţinerea unor prelegeri de istorie, etnologie, folclor, management cultural şi de proiect, new media, de dezvoltare personală şi profesională, precum şi prin desfăşurarea unor activităţi aplicative.

  Am vorbit despre următoarele:

• Rezistența la provocări și manipulare;
• Limba română care ne unește;
• Muzică și folclor: două state, același neam;
• Reunificarea României: modelul german;
• Dezbatere: Argumente pro și contra Unirii;
• Suntem moldoveni, deci români – lecție de istorie;
• Arta oratorică;
• Activism civic;
• Blogurile și new media;
• Imagine și televiziune: cum apărem în fața camerei;
• Dezbatere: Ce putem face pentru Unire;
• Crearea și editarea de publicații.