Piesa-i gata trag oblonul,
ah ce ploaie e afară,
dacă va plăcut bufonul,
mai poftiți și-n altă seară......
E amuzant...Puțini sunt cei care pot sta serioși când e prin preajmă. Debordează
de veselie știe ce glume să facă, în funcție de public și binedispune pe cei din
jur...Chiar și așa, nu toți îl plac, chiar sunt destui care îl batjocoresc
făcând glume deplasate pe seama lui...Dar nu-l afectează, râde și el ba chiar le
continuă "gluma" râzând de sine însuși. De fiecare dată când îl vezi, ai zice că
aia e îmbracamintea lui de zi cu zi, nu doar un costum pe care îl leapădă la
ieșire...La fel și expresia feței pe lângă vopseaua albastă cu roșu, pare expresia
lui nativă, nu doar un machiaj care se spală după spectacol...Il vedem des, mereu alături de noi și ajungem să credem că-l cunoaștem...Încet încet spectacolul își sună gongul de final...Și clownul nostru se pregătește de plecare, agale, însă cu același zâmbet pe față... Acum e singur în fața oglinzii și se privește îndelung în ea...Timp de minute bune pare că nici un mușchi al feței nu se mișcă...Brusc își lasă capul în jos, gânditor...el singur știe la ce se gândește...noi doar putem bănui. Poate evaluează spectacolul pe care tocmai la încheiat, poate rememorează spectacolele pe care timp de opt ani le-a pus în scenă, probabil se gândește la ce a fost, cum a fost, ce trebuia să mai facă și nu a făcut. Poate numără anii trecuți sau petrecuți ca și clown pe aceiași scenă, în același oraș sau mai sigur, se gândește la ce va face mâine...și în chiuveta murdară cad două picături colorate în albastru și roșu...
Gadjo
