Sărbători fericite???

Nu toţi oamenii au şansa să se bucure de sărbătoarea Paştelui, aşa cum cere tradiţia. Sînt unii care de aceste zile nu au decît vise, lacrimi şi mult amar. Sunt oameni, semenii noștrii, oameni pe care îi întâlnim pe strada și decare nici nu ne pasă că pe masă nu pot pune nimic copiilor. Opriti-vă doar o data și ascultați-le povestea vieții și veți întelege că nu lenea, ci vârsta sau neșansa au făcut ca acești oameni care odinioară aveau o casă, un loc de muncă, să trăiacă acum după o zi pe alta, să se hrănesc de la cantina socială, să scotocescă prin gunoaie și să își mențină existența prin vânzarea fierului vechi a cartoanelor și sticlelor pe care le găsesc prin coșuri sau la groapa de gunoi.
Cine nu crede că dincolo de opulenţa unor aşa-zişi oameni cu bani şi a altora care îşi fac cumpărăturile de Paşte în ţările Comunităţii Europene, există şi familii care de abia îşi duc zilele şi nu au cele necesare traiului, să facă bine să se uite în jur şi, cu sigu¬¬ranţă, va observa că sînt mulţi oameni în această stare. Zeci de famili ajutate de Fundația Umanitară Pacea trăiesc la marginea sărăciei, într-o mizerie greu de descris, dar, cu toate astea, au demnitate, nu cerşesc şi vor să muncească cinstit, pentru a-şi cîştiga un colţ de pîine. Din păcate ,însă, o persoană sau o familie lovită de sărăcie în România zilelor noastre, nu mai are capacitatea de a se rederesa pentru că nu este ajutată de cei din jur sau de către stat prin mijolacele specifice, asistență socială, medicală etc. Privesc cu jale la trecut si spun cu amărăciune: ”am stat la bloc, părinte, aveam și noi casă și tata un loc de muncă, acum nu mai avem nimic, ”. De cele mai multe ori, aceşti oameni cu frică de Dumnezeu nu mai aşteaptă ajutor din partea auto¬rităţilor, singurul lucru pe care îl doresc este ca bunul Dumnezeu să le dea puterea de a se ridica singuri, iar dacă nu să-i întărească în purtarea crucii. Pentru ei, sărbătorile sunt zile obișnuite, cu masa de prînz luată la cantina săracilor, fără să primească un pachet sau un altfel de ajutor. Din păcate, vremurile în care trăim au şi o astfel de faţă, una hîdă, şi noi trebuie să semnalăm astfel de cazuri, sperînd că autorităţile şi oamenii de bine să contribuie cu mici donații pentru a ușura viata săracilor măcar de sărbători.

Pace si Bine!
Fr. Emilian Dumea

Cristo Gesù è veramente risorto!

Rallegratevi!


Cristo Risorto emerge dalla tomba col suo nuovo Corpo glorioso, avvolto del suo divino splendore. Gli angeli e gli arcangeli lo adorano al suo radioso passaggio e l’intera natura canta di gioia, commosa del fremito della nuova vita.
Ed è il primo giorno del suo triomfo regale; è la sua Pasqua – la Resurezione. È il principio della nuova umanità da lui rinnovata e conquistata.
Nel ricordo pieno di gioia della Risurezione di Gesù, lo Spirito Santo vi guidi il cuore e tutti i passi della vostra vita nella Sua pace e felicità spirituale.
Da parte dell’intero personale della Fondazione Umanitaria “Pacea”, dei bambini e ragazzi della nostra scuola, per tutti i nostri benefattori:

BUONA PASQUA!!!


Con gratitudine
Fundatia Umanitara Pacea

Din nou primavara!

8 Martie

Ziua de 8 Martie este recunoscuta pe intreg Mapamondul ca sarbatoarea internationala a femeii. Luna martie este prima luna a primaverii cand toata natura renaste si razele soarelui incepe sa ne mangaie usor. Pură coincidență sau nu, în acesta lună se sărbătoreste pe langă marțișor și ziua femeii, a mamelor. Femeia este cea mai importanta ființă din lume, mama și iubită, elemente fără de care întregul univers nu ar exista.

Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea și spiritul acestei zile să vă însoțească pretutindeni... și fie ca primavara iubirii să vă inunde sufletul cu bucurie și cu parfumul tuturor florilor sale.

Moș Crăciun a venit și la cei săraci

140 de pachete de Crăciun au fost oferite familiilor nevoiase din orașul Roman, de către Moșul Fundației Umanitare Pacea.

Pentru a aduce o rază de lumină și căldură în suflet celor cu care soarta a fost mai crudă, Fundația Umanitară Pacea, cu ajutorul organizatiei Angels din Germania a distribuit 140 de pachete de Crăciun care au conținut jucării, rechizite școlare, îmbracaminte alimente și dulciuri. 80 din cadouri au fost împachetate de copiii germani pentru copiii din Romania, care, la randul lor le-au daruit un desen simbolizând pacea si armonia între oameni. Nu este pentru prima data cand organizatia Angels din Germania organizează astfel de evenimente, adunând pachete de Crăciun pentru copiii nevoiași.
Anul acesta, Fundația Pacea și-a îndreptat atenția asupra nevoilor familiilor si a derulat o serie de programe destinate fie intregii familii, fie asupra unui anumit segment al familiei, cum sunt copii, tinerii (studenti și elevi).
În sfârșit pentru ca Moș Craciun să vină și anul viitor copii Centrului nostru Educativ au pregatit un mic program artistic cu cântece, șcenete de Crăciun și urări de an nou.

TIGAN sau ROM (articol preluat din ziarul Curentul, 28 februarie 2008)

Cuvîntul rom e de origine ţigănească. În limba ţigănească înseamnă “om, persoană”. Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative ale cuvîntului ţigan. Nu cred că e o soluţie deşteaptă, pentru că o ameliorare ar fi schimbarea realităţilor, nu a cuvîntului care le denumeşte. Cum ar fi ca acei români care sunt prost văzuţi în Italia, de exemplu, să pretindă că ei nu mai sunt “români”, ci “daci” sau “vlahi”?!
În ceea ce ne priveşte, ca naţiune, cuvîntul generează confuzie pe plan internaţional. Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice şi de etimologie. Ei fac o asociere firească (şi justă!) între terminaţia -ia / -(an) ia şi ţara (= naţiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “ţara briţilor, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “ţara maurilor”, deci România = rom + ania = “ţara romilor”. E incorect. Se creează o falsă direcţionare. După cum incorectă a fost acceptarea, din acelaşi motiv, a schimbării prescurtării pentru România din ROM (care trimitea imediat gîndul la ROMa, la romanitate, la latinitate – noi suntem o parte din ceea ce se numeşte “Romania”, adică teritoriul impregnat de civilizaţia şi limba Romei Antice), în ROU (din franţuzescul Roumanie), prescurtare care nu mai sugerează nimic necunoscătorului şi care naşte întrebarea: de ce abrevierea unui cuvînt românesc să se realizeze din… franceză?
Nu poţi interzice existenţa unui cuvînt prin lege. Dar poţi emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis (schimbînd ce e de schimbat), cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) în legătură cu “filtrarea” folosirii abuzive a cuvintelor academic sau naţional, în sensul că în documentele româneşti oficiale (inclusiv manuale şcolare etc.), termenul de utilizat să fie ţigan, fără nicio nuanţă depreciativă. E nelogic să impui limbii române să numească o etnie cu un cuvînt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu “franse”; spunem nemţilor/germanilor nemţi/germani, nu “doici”; belgienilor belgieni, nu “belj” ş.a.m.d. Zeci de cărţi referitoare la această etnie, de la Cantemir şi Kogălniceanu pînă în zilele noastre, cu autori dintre cei mai respectabili, au folosit cuvîntul ţigan; iată doar cîteva pe care le am la îndemînă: Les Tsiganes (C.J. Popp, 1930), Ţiganii – între ignorare şi îngrijorare (Elena şi C. Zamfir, 1993), Istoria ţiganilor (L. Cherata, 1994), Ţiganii în istoria româniei (V. Achim, 1998).
În aceeaşi direcţie, ar trebui militat pentru eliminarea senzaţiei de “incorectitudine politică”, de “eroare”, pe care o au unii vorbitori, care, după ce folosesc cuvîntul natural ţigan, se corijează repede: “pardon, rom!”. Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunităţii ţigăneşti (sau/şi, de ce să n-o spunem: problemele create de mulţi din această etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situaţia la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educaţie îndîrjită, prin programe iscusite, prin respectul legii.

George Pruteanu