Serbare Fundatia Umanitara Pacea - Craciun 2010



In ziua de 16 decembrie 2010, copiii de la grupa de grădiniţă, din clasa a I-a şi de la Proiectul ”A doua şansă” împreună cu cadrele didactice din cadrul Centrului Educativ ”Sf. Anton de Padova” din Roman, au pregătit un mic spectacol de colinde şi scenete prin care au transmis mesajul Naşterii Domnului Nostru Isus Cristos, prilej cu care ne-am simţit ca o familie, trăind momente de sărbătoare împreună, fiind prezenţi părinţii copiilor, cadre didactice, studenţi, preoţi şi fraţi ai provinciei franciscane şi nu în ultimul rând fiind prezent şi Moş Crăciun care a împărţit daruri copiilor.

În cadrul spectacolului am avut bucuria prezenţei Dnei Profesoare Ursachi Mihaela împreună cu 12 elevi din clasa a XI-a de la Colegiul Tehnic ”Petru Poni” din Roman,care ne-au încântat cu un repertoriu de colinde şi dansuri.

Mulţumim tuturor celor care au contribuit la această serbare şi tuturor participanţilor care au rupt din timpul lor pentru a fi prezenţi la bucuria copiilor.

Vă dorim un Crăciun binecuvîntat şi Sărbători fericite!

Echipa Fundaţiei Umanitare Pacea!

GRADINIŢĂ ALTERNATIVĂ „Primii paşi spre cunoaştere”

Începând cu luna octombrie 2009 Fundaţia Umanitară Pacea în parteneriat cu Fundaţia Angels e. v. Herrenberg din Germania, a iniţiat şi demarat proiectul social ”GRADINIŢA ALTERNATIVĂ” .
Dezinteresul copiilor din familiile sărace, în special din familiile de romi faţă de dorinţa de cunoaştere şi implicit faţă de sistemul educaţional a fost şi este principala problemă când este adus în discuţie nivelul de pregătire în general şi rata abandonului şcolar în special.
Starea economică precară şi mediul social îi determină să aibă ca principală preocupare grija zilei de mâine fiind astfel o barieră în dezvoltarea lor umană şi socială. Această atitudinea negativă faţă de orice formă de educaţie îi va aduce în situaţia de a fi ulterior marginalizaţi în societate datorită lipsei minime de pregătire.
Toate aceste considerente ne-au determinat să iniţiem acest proiect, care prin activităţile ce le propune, va încerca să rezolve problema stimulării curiozităţii şi interesului pentru tainele cunoaşterii.
Sugestiile privind realizarea unei astfel de activităţi, pe care le oferim, reflectă punctul nostru de vedere referitor la rezolvarea cerinţelor pentru deschiderea spre nevoia şi dorinţa de a descoperi cât mai multe lucruri indispensabile dezvoltării lor umane şi sociale.
Prin realizarea mai multor activităţi de socializare, comunicare, participarea la jocuri, activităţi pentru dezvoltarea limbajului, învăţarea corectă a limbii române, însuşirea unor deprinderi minime de igienă, folosirea corectă a instrumentului de scris şi a rechizitelor, ne propunem ca obiectiv principal, pregătirea copiilor pentru cerinţele trecerii din mediul familial în cel educaţional.

Obiective generale :
- Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral şi a capacităţii de exprimare orală;
- Formarea unor capacităţi şi deprinderi necesare desfăşurării activităţii de tip şcolar;
- Stimularea interesului şi implicarea copiilor în realizarea unor activităţi specifice pregătirii lor pentru şcoală;
- Ameliorarea dificultăţilor de comunicare cu colegii sau cu alte persoane;
- Dezvoltarea atitudinilor favorabile iniţierii şi menţinerii unor relaţii de cooperare în grup (vârstă, gen, statut social) a motivaţiei pentru cunoaştere;
- Promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească în raporturile dintre români şi rromi;
- Prevenirea apariţiei prejudecăţilor şi înlăturarea celor formate deja;
- Îmbunătăţirea comunicării şi cooperării cu părinţii romi;
- Formarea la copii a deprinderilor de igienă personală şi în colectiv şi respectarea unor norme de comportament civilizat;

Mai întâi i-am obişnuit să stea pe scăunele, la măsuţe, să fie atenţi şi să asculte ce li se spune, să execute mişcări simple de mobilitate a corpului (braţelor) prin joc organizat frontal, însoţit de cântec. Apoi, s-a insistat pe explicarea regulilor de igienă şi comportament cât şi importanţa aplicării lor în viaţa de zi cu zi. Sunt copii pentru care instrumentele de scris au fost o noutate iar în momentul când au învăţat cum să le folosească şi descoperind ce pot face cu ele au fost foarte fericiţi.
Activităţile pe care le desfăşurăm cu cei 18 copii înscrişi la grădiniţă, urmăresc dezvoltarea vorbirii, stimularea şi exersarea gândirii, a spiritului de observaţie, a memoriei, a imaginaţiei, pregătirea socio-afectivă în vederea integrării în viaţa şi activitatea colectivă.
Pe tot parcursul programului de grădiniţă ne străduim să asigurăm un climat favorabil manifestării curiozităţii, a acţiunii directe a copilului cu materiale, un climat stimulativ al exprimării verbale şi comunicării între copii.
Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea lor, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. Prin acest proiect încercăm să le dăm şi lor şansa de a avea acces la educaţie.
Ne dorim ca la sfârşitul fiecărui an de „grădiniţă alternativă”, după ce au parcurs „Primii paşi spre cunoaştere” toţi copii să-şi dorească să meargă la şcoală şi să-şi lărgească orizontul cunoaşterii.
Prin bunăvoinţa binefăcătorilor noştri se investesc în acest proiect resurse financiare, materiale şi umane iar activităţile sunt realizate cu multă afecţiune şi iubire.
Faptul că prezenţa zilnică la grădiniţă este de aproape sută la sută şi evoluţia copiilor este pozitivă ne convinge că …..se poate, se poate lucra bine şi cu aceşti copii, rromi şi români. Fericirea pe care o citim în ochii lor la fiecare reuşită şi dorinţa lor de a lucra din ce în ce mai bine, ne dă putere si curaj să mergem mai departe. Nu poţi să nu-i îndrăgeşti când le descoperi din ce în ce mai multe calităţi şi talente nebănuite. Pasiunea cu care colorează, scriu, recită, cântă,….. se joacă, e molipsitoare. Încă nu este târziu pentru ei (dar şi pentru unii dintre noi care uităm că am fost cândva copii), să înţeleagă şi să simtă că,
„a fi copil e lucru serios şi nimic pe lume nu e mai frumos”.

Andro Felicia







PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ”

Învăţământul sau mai bine spus lipsa accesului la învăţământ reprezintă o problemă majoră, care afectează întreaga societate, în general şi persoanele aparţinând grupurilor dezavantajate în special. Guvernele şi Ministerele care s-au succedat de-a lungul timpului, în special după anul 1989, au cheltuit miliarde de euro pentru a crea şi implementa politici sociale menite să asigure accesul tuturor categoriilor sociale la procesul instructiv – educativ. Şi totuşi, problema pare fără soluţie. Degradarea continuă a nivelului de trai, afectează din ce în ce mai grav familiile cu copii şcolari sau preşcolari, între care primează copii de etnie rromă. Din ce în ce mai mulţi copii nu se înscriu la şcoală sau abandonează şcoala timpuri u.
Cum poate fi rezolvată această chestiune ? Pot spera aceşti copii, fără educaţie, la un viitor mai bun faţă de cel al familiilor din care provin ?
Răspunsul pare evident.
Poate ca adevărata soluţie a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a semenilor noştri şi prevenirea abandonului şcolar depăşeşte nivelul de competenţă strict al autorităţilor. Ea ne implică şi pe fiecare dintre noi în parte. A afirma că nu este problema şi responsabilitatea noastră, nu poate decât să perpetueze o situaţie din care nu vom putea ieşi nicicând. Privind lucrurile din această perspectivă implicarea noastră poate fi înţeleasă ca o acţiune întreprinsă în spiritul toleranţei, nediscriminării şi poate cel mai important aspect, este o acţiune în spiritul iubirii creştine. Nu există niciun om pe care Dumnezeu să nu-l iubească. Dacă vom fi conştienţi de acest adevăr, atunci vom putea accepta cu iubire pe toţi semenii şi apropiaţii noştri, dincolo de posibilele lor limite.
Pentru Fundaţia Umanitară „Pacea” susţinerea acestui punct de vedere s-a concretizat în anul 2006 prin demararea programului „A doua şansă” . În plus, ori de câte ori avem ocazia, în ţară sau străinătate, încercăm să-i facem pe cei din jurul nostru să conştientizeze că aceşti copii sunt ca oricare alţii, nici mai buni, nici mai răi. Din păcate, desconsiderarea lor este o atitudine larg răspândită în rândul românilor şi nu numai…
Nu trebuie uitat că persoanele de etnie rromă şi cele cu venituri materiale modeste beneficiază de aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean. Însă pentru a le garanta aceste drepturi este necesar să se acorde o atenţie deosebită aspectelor complexe cu privire la persoanele provenite din aceste medii.
Unii dintre copii nu au fost niciodată la şcoală, unii au abandonat frecventarea cursurilor la scurt timp după începerea acestora. Printre cauze se pot enumera : etnia, exemplul oferit de părinţi şi familie, dezorganizarea sau migrarea familiei, implicarea în activităţi infracţionale, intrarea prematură pe piaţa muncii,etc. De cele mai multe ori elevii care au abandonat şcoala s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Noi încercăm să le oferim un alt model comportamental, unul bazat pe acceptare şi iubire necondiţionată.
Munca cu aceşti copii nu este deloc o sarcină facilă, fapt pentru care necesită o atenţie specială. Aceşti copii care au depăşit vârsta de 10 ani, au „ars” etape importante în dezvoltarea cognitivă şi psiho - socială. Cu toate acestea sunt copii cu potenţial, care pot dărui, dar pot şi primi.
Pornim de la situaţia reală, unii copii întâmpină dificultăţi foarte mari de la mânuirea stiloului şi până la integrarea în colectivitate. În general, aceştia vin la şcoală cu o idee deformată despre instituţia şcolară, fie din propriile experienţe, fie induse de familie, de colegii de joacă, de fraţii mai mari, care minimalizează menirea acestora.
De aceea, încercăm atragerea copiilor către şcoală prin organizarea cât mai plăcută a procesului didactic, prin programe educaţionale alternative, prin activităţi extraşcolare, non-formale de petrecere a timpului liber. De exemplu: a fost amenajat un atelier de croitorie unde fetele învaţă să lucreze la maşina de cusut, au fost organizate activităţi cu conţinut ecologic, pentru a-i face să înţeleagă că natura trebuie iubită şi ocrotită, campionate de fotbal, spectacole organizate cu diverse ocazii, etc
Treptat, treptat, atitudinea acestora faţă de şcoală s-a transformat în una pozitivă, în sensul că copiii au început să conştientizeze importanţa educaţiei pentru viitorul lor uman şi profesional iar rata absenteismului este extrem de scăzută.
Sigur, n-am fi putut realiza aceste lucruri fără o relaţie apropiată cu familiile de provenienţă ale copiilor. Stabilind un climat bun, de cooperare (ce necesită un anumit specific) între şcoală şi familie, copiii sunt trimişi la şcoală chiar de către părinţi.
Daca ar fi sa menţionez un aspect negativ cu care ne „confruntăm” ar fi acela ca numeroşi copii doresc să abandoneze cursurile din şcolile de masă pentru a fi integraţi în proiectul derulat de Fundaţia noastră !
Pe de o parte, acest lucru ne încurajează pentru continuarea activităţii, pe de altă parte ne apar numeroase semne de întrebare legate de prejudecăţile care persista in mentalitatea populaţiei şi gradul scăzut de acceptare ce contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Sperăm din toată inima ca ajutorul dat de noi, să contribuie în mod benefic la realizarea viitorului copiilor dezavantajaţi care, datorită situaţiei sociale în care trăiesc, uită uneori ce rol au şi nici nu ştiu pe ce cale să meargă.
Împreună putem crea o lume mai bună. Să-i privim cu inima deschisă !
Daca nu noi, atunci cine, dacă nu acum, atunci când ?

Fiţi alături de noi !

Sfârșitul anului școlar la Fundația Umanitară Pacea





Sfârșitul anului școlar 2009 – 2010 a venit la Fundația Umanitară Pacea intr-un ton de serbare și veselie.
Elevii Școlii de Alfabetizare si copii Gradiniței au pregatit un moment festiv prin cântece și poezii, iar învățătorii au răsplătit munca și strădania lor cu diplome pentru toti absolvenții, dar și coronițe, cadouri și aplauze pentru cei cinci premianți din acest an.
Au urmat discursuri emoționante de multumire din partea elevilor, iar din partea învățătorilor cuvinte de apreciere și încurajare.
Festivitatea s-a încheiat cu muzică, suc, prăjituri, dulciuri, dar și cu bucuria și tristețea că a mai trecut un an școlar, un an în care mulți dintre noi am acumulat noi cunoștințe, noi experiențe pentru viață...
La revedere......

1 iunie - ZIUA COPILULUI



Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese.
Prin gingasia lor copiii sunt usor de iubit. Nu poti sa nu-i iubesti! Calitatea sufletului copilului este nealterat. Sinceritatea si puritatea lui ne impresioneaza. Voia buna, surasul gingas al copiilor sadeste in noi speranta de mai bine.
“O lume a inocentei, pastrati-o orice ar fi[...]” este un vers care ar trebui sa ne sune in urechi mai des…

Sărbători fericite???

Nu toţi oamenii au şansa să se bucure de sărbătoarea Paştelui, aşa cum cere tradiţia. Sînt unii care de aceste zile nu au decît vise, lacrimi şi mult amar. Sunt oameni, semenii noștrii, oameni pe care îi întâlnim pe strada și decare nici nu ne pasă că pe masă nu pot pune nimic copiilor. Opriti-vă doar o data și ascultați-le povestea vieții și veți întelege că nu lenea, ci vârsta sau neșansa au făcut ca acești oameni care odinioară aveau o casă, un loc de muncă, să trăiacă acum după o zi pe alta, să se hrănesc de la cantina socială, să scotocescă prin gunoaie și să își mențină existența prin vânzarea fierului vechi a cartoanelor și sticlelor pe care le găsesc prin coșuri sau la groapa de gunoi.
Cine nu crede că dincolo de opulenţa unor aşa-zişi oameni cu bani şi a altora care îşi fac cumpărăturile de Paşte în ţările Comunităţii Europene, există şi familii care de abia îşi duc zilele şi nu au cele necesare traiului, să facă bine să se uite în jur şi, cu sigu¬¬ranţă, va observa că sînt mulţi oameni în această stare. Zeci de famili ajutate de Fundația Umanitară Pacea trăiesc la marginea sărăciei, într-o mizerie greu de descris, dar, cu toate astea, au demnitate, nu cerşesc şi vor să muncească cinstit, pentru a-şi cîştiga un colţ de pîine. Din păcate ,însă, o persoană sau o familie lovită de sărăcie în România zilelor noastre, nu mai are capacitatea de a se rederesa pentru că nu este ajutată de cei din jur sau de către stat prin mijolacele specifice, asistență socială, medicală etc. Privesc cu jale la trecut si spun cu amărăciune: ”am stat la bloc, părinte, aveam și noi casă și tata un loc de muncă, acum nu mai avem nimic, ”. De cele mai multe ori, aceşti oameni cu frică de Dumnezeu nu mai aşteaptă ajutor din partea auto¬rităţilor, singurul lucru pe care îl doresc este ca bunul Dumnezeu să le dea puterea de a se ridica singuri, iar dacă nu să-i întărească în purtarea crucii. Pentru ei, sărbătorile sunt zile obișnuite, cu masa de prînz luată la cantina săracilor, fără să primească un pachet sau un altfel de ajutor. Din păcate, vremurile în care trăim au şi o astfel de faţă, una hîdă, şi noi trebuie să semnalăm astfel de cazuri, sperînd că autorităţile şi oamenii de bine să contribuie cu mici donații pentru a ușura viata săracilor măcar de sărbători.

Pace si Bine!
Fr. Emilian Dumea

Cristo Gesù è veramente risorto!

Rallegratevi!


Cristo Risorto emerge dalla tomba col suo nuovo Corpo glorioso, avvolto del suo divino splendore. Gli angeli e gli arcangeli lo adorano al suo radioso passaggio e l’intera natura canta di gioia, commosa del fremito della nuova vita.
Ed è il primo giorno del suo triomfo regale; è la sua Pasqua – la Resurezione. È il principio della nuova umanità da lui rinnovata e conquistata.
Nel ricordo pieno di gioia della Risurezione di Gesù, lo Spirito Santo vi guidi il cuore e tutti i passi della vostra vita nella Sua pace e felicità spirituale.
Da parte dell’intero personale della Fondazione Umanitaria “Pacea”, dei bambini e ragazzi della nostra scuola, per tutti i nostri benefattori:

BUONA PASQUA!!!


Con gratitudine
Fundatia Umanitara Pacea

Din nou primavara!

8 Martie

Ziua de 8 Martie este recunoscuta pe intreg Mapamondul ca sarbatoarea internationala a femeii. Luna martie este prima luna a primaverii cand toata natura renaste si razele soarelui incepe sa ne mangaie usor. Pură coincidență sau nu, în acesta lună se sărbătoreste pe langă marțișor și ziua femeii, a mamelor. Femeia este cea mai importanta ființă din lume, mama și iubită, elemente fără de care întregul univers nu ar exista.

Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea și spiritul acestei zile să vă însoțească pretutindeni... și fie ca primavara iubirii să vă inunde sufletul cu bucurie și cu parfumul tuturor florilor sale.

Moș Crăciun a venit și la cei săraci

140 de pachete de Crăciun au fost oferite familiilor nevoiase din orașul Roman, de către Moșul Fundației Umanitare Pacea.

Pentru a aduce o rază de lumină și căldură în suflet celor cu care soarta a fost mai crudă, Fundația Umanitară Pacea, cu ajutorul organizatiei Angels din Germania a distribuit 140 de pachete de Crăciun care au conținut jucării, rechizite școlare, îmbracaminte alimente și dulciuri. 80 din cadouri au fost împachetate de copiii germani pentru copiii din Romania, care, la randul lor le-au daruit un desen simbolizând pacea si armonia între oameni. Nu este pentru prima data cand organizatia Angels din Germania organizează astfel de evenimente, adunând pachete de Crăciun pentru copiii nevoiași.
Anul acesta, Fundația Pacea și-a îndreptat atenția asupra nevoilor familiilor si a derulat o serie de programe destinate fie intregii familii, fie asupra unui anumit segment al familiei, cum sunt copii, tinerii (studenti și elevi).
În sfârșit pentru ca Moș Craciun să vină și anul viitor copii Centrului nostru Educativ au pregatit un mic program artistic cu cântece, șcenete de Crăciun și urări de an nou.

TIGAN sau ROM (articol preluat din ziarul Curentul, 28 februarie 2008)

Cuvîntul rom e de origine ţigănească. În limba ţigănească înseamnă “om, persoană”. Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative ale cuvîntului ţigan. Nu cred că e o soluţie deşteaptă, pentru că o ameliorare ar fi schimbarea realităţilor, nu a cuvîntului care le denumeşte. Cum ar fi ca acei români care sunt prost văzuţi în Italia, de exemplu, să pretindă că ei nu mai sunt “români”, ci “daci” sau “vlahi”?!
În ceea ce ne priveşte, ca naţiune, cuvîntul generează confuzie pe plan internaţional. Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice şi de etimologie. Ei fac o asociere firească (şi justă!) între terminaţia -ia / -(an) ia şi ţara (= naţiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “ţara briţilor, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “ţara maurilor”, deci România = rom + ania = “ţara romilor”. E incorect. Se creează o falsă direcţionare. După cum incorectă a fost acceptarea, din acelaşi motiv, a schimbării prescurtării pentru România din ROM (care trimitea imediat gîndul la ROMa, la romanitate, la latinitate – noi suntem o parte din ceea ce se numeşte “Romania”, adică teritoriul impregnat de civilizaţia şi limba Romei Antice), în ROU (din franţuzescul Roumanie), prescurtare care nu mai sugerează nimic necunoscătorului şi care naşte întrebarea: de ce abrevierea unui cuvînt românesc să se realizeze din… franceză?
Nu poţi interzice existenţa unui cuvînt prin lege. Dar poţi emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis (schimbînd ce e de schimbat), cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) în legătură cu “filtrarea” folosirii abuzive a cuvintelor academic sau naţional, în sensul că în documentele româneşti oficiale (inclusiv manuale şcolare etc.), termenul de utilizat să fie ţigan, fără nicio nuanţă depreciativă. E nelogic să impui limbii române să numească o etnie cu un cuvînt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu “franse”; spunem nemţilor/germanilor nemţi/germani, nu “doici”; belgienilor belgieni, nu “belj” ş.a.m.d. Zeci de cărţi referitoare la această etnie, de la Cantemir şi Kogălniceanu pînă în zilele noastre, cu autori dintre cei mai respectabili, au folosit cuvîntul ţigan; iată doar cîteva pe care le am la îndemînă: Les Tsiganes (C.J. Popp, 1930), Ţiganii – între ignorare şi îngrijorare (Elena şi C. Zamfir, 1993), Istoria ţiganilor (L. Cherata, 1994), Ţiganii în istoria româniei (V. Achim, 1998).
În aceeaşi direcţie, ar trebui militat pentru eliminarea senzaţiei de “incorectitudine politică”, de “eroare”, pe care o au unii vorbitori, care, după ce folosesc cuvîntul natural ţigan, se corijează repede: “pardon, rom!”. Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunităţii ţigăneşti (sau/şi, de ce să n-o spunem: problemele create de mulţi din această etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situaţia la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educaţie îndîrjită, prin programe iscusite, prin respectul legii.


George Pruteanu

Articole publicate pe blog