Donează, nu fi indiferent!


    Proiecte în derulare
    1.    Asistență umană la domiciliu
    2.    Școala de alfabetizare
    3.    Grădiniță alternativă
    4.    Vara împreună”
    5.    Asistență sanitară de prim ajutor
    6.    Cantină socială
    7.    Burse studenți nevoiași
    8.    Cursuri de croitorie, pictură, etc
    9.    Consiliere psihologică
    10.Pâine și lapte”
    11. Casă pentru cei fără acoperiș


Alege să donezi Fundației Umanitare Pacea, entitate non profit a Fraților Franciscani Conventuali din România, pentru a susține proiectele enumerate mai sus.

Descarcă formularul cu datele asociaţiei noastre pentru impozitul pe salariu: Formularul 230 pentru alte venituri:  Formularul 200 sau intra pe adresa: http://doilasuta.ro/continut/documente/formular230.pdf

Dacă ai deja formularul trebuie să completezi:
Anul: 2012 (anul anterior, pentru care deja s-a plătit impozitul)
Denumire entitate nonprofit:     
FUNDATIA UMANITARA PACEA
Cod de identificare fiscala:      
13311297
Cont bancar (IBAN):             
RO64 RNCB 0198 0033 2090 0001
Data şi semnătura ta

Atenţie!
• Nu trebuie completată suma ce urmează a fi virată, se calculează automat ca fiind 2% din impozitul datorat către stat.
• Se poate depune un singur formular 230 sau 200! Prin sistemul 2% se poate finanţa o singură organizaţie!
 Depune formularul sau trimite-l prin poştă la Administraţia Finanţelor Publice a localităţii de domiciliu. _______________________________
Centrul Social Sfântul Anton
Str. Teiului, 20; 611047; ROMAN (NT) – ROMANIA; Tel/ Tel/Fax:0040/233/741.426 www.centrulsocialsfanton.blogspot.com;www.facebook.com/pacea.fundatia
                                            E-mail: fundatiapacea@ofmconv.ro

A renaște la Roman
Azi este o zi de sărbatoare pentru Adrian care împlinește 5 ani. Mama l-a sunat din Italia și a spus că va veni curând. Au ajuns și dulciurile sale. Adrian trăiește în Roman, în regiunea moldavă a României, împreună cu doi frățiori și tatăl, care și-a pierdut piciorul scavând într-o mină din Petroșani. Mama, Crina, este menajeră într-un oraș din Nordul Italiei. «Par fericiți, dar dacă intri în profunzime există o tristețe care rămâne în tăcere» afirmă părintele Emilian, unul din frații franciscani conventuali care lucrează în Centrul Social Sfântul Anton, care a luat naștere din ruinele unei vechi ferme comuniste iar astăzi dedicat carității, în orașul Roman. «În Centrul nostru primim mulți copii care suferă de lipsa părinților, emigrați în străinătate pentru muncă. Facem cum putem mai bine, dar știm foarte bine că un copil fără mamă este dezorientat, înfricoșat, singur».
Altă față a medaliei este sărăcia celor care rămân în țară cu slabe perspective de muncă. Precum Maria, oligofrenică, care are mulți copii, trăiește într-o cameră, numai din pensia de 500 de lei pe lună. Sărăcia are multe fețe, o știu foarte bine părintele Emilian și confrații săi, însă când sunt implicați copii devine într-adevăr dificil de suportat. De aceea printre preferați sunt cei mai mici, cei pentru care Fundația Umanitară Pacea, emanată de la Sfântul Anton – instituită în 2000 de către Fr. Roberto Peretti, cu sprijinul Caritasului Antonian de la Padova -, a înfăptuit în decursul anilor, zeci de inițiative de ajutorare: de la bunuri de primă necesitate la cantină socială, de la încurajarea de a nu abandona școala la formarea profesională, de la îngrijire medicală la îndrumare psihologică.
O istorie împărtășită
Zi de zi, tot mai dificil, multe sunt fronturile si resursele tot mai limitate, și totuși privind aceasta realitate franciscană cu ochii trecutului, chiar și puținul care se face pare un miracol. «În °89, când a căzut comunismul, aveam 13 ani – povestește părintele Emilian -: se asculta pe ascuns radio Europa Liberă și visam la Occident. Catolicii nu puteau să profeseze credința lor, dar bisericile erau pline duminică de duminică, lumea se ruga și în casă; pentru noi copiii uneori era plictisitor, dar pentru părinți era o rază de lumină, speranța că Dumnezeu nu ne abandonase». Libertatea în cele din urmă a venit, dar nu a fost fară durere. «În Roman au fost multe industrii, dar toate erau raţionalizate: pâine, ulei, făină, zahăr. Odată cu prăbuşirea regimului, s-au închis fabricile şi s-a trecut de la raţiile alimentare, puţine dar sigure, la a începe totul de la zero». A fost un șoc de nedescris din cauza căreia mulți s-au pierdut, în timp ce cei mai întreprinzători au căutat norocul în străinătate. «Nu am fost pregătiți, după patruzeci de ani de comunism, să mergem pe picioarele noastre. Am dorit libertate, dar nu știam de unde să începem».
Un șoc care nu a afectat, cu toate acestea, frații români, precum părintele Pătraşcu, părintele Albert, părintele Demeter, acum în vârstă dar și reduși la câteva persoane,  iar după o lungă iarnă comunistă: «Credeau că erau la sfârşitul misiunii lor – își aminteşte părintele Emilian – însă au devenit drojdia Bisericii Catolice în acest oraș şi în celelalte din Moldova. După ce a trecut prigoana regimului, au îmbracat din nou sutana, au mers în întâmpinarea oamenilor, au deschis mai multe opere de caritate şi un institut teologic. A fost o renaştere. Noi fraţii mai tineri suntem fructul acelei perioade».
Oraşul Roman, la fel ca alte oraşe din România, are astăzi, odată cu intrarea în Europa, o discretă dezvoltare economică, dar în unele cartiere, binecunoscute de confraţi, rata şomajului este încă ridicată, părinti sunt imigranti, deseori lăsând bătrânii și copii acasă. Cei mai marginalizaţi sunt copiii rromilor: «Ei trăiesc izolaţi în patru grajduri mari, împărţite în camere mici, la trei kilometri de oras, fără apă curentă, canalizare şi încălzire. Două sute de familii condamnate la sărăcie, împreună cu numeroşii lor copii. Riscul este ca acaști copii să părăsească și școala, singura şansă de a se salva. În acest scop am creat un serviciu de transport școlar, un cabinet medical și o capelă». Angajamentul fraţilor merge mai departe până în satele din împrejurimile oraşului, unde criza economică europeană mistuie fragilitatea economică familiară. «Le ducem ajutoare materiale - ne spune părintele Emilian - dar cel mai mult încurajăm părinţii să își trimită copii la scoală».
Nu există niciun proiect pentru copiii și familiile sărace în ultimii zece ani în care Caritasul Antonian să nu fi colaborat. Ultimele două proiecte, privesc restaurarea unui grajd și punerea în funcțiune a unei mici ferme de vaci pentru lapte. «Aceastea ne-au ajutat să aveam mai multe resurse pentru proiectele noastre de caritate, de a crea câteva locuri de muncă (la Centrul Caritas avem și o mică făbricuță de bolțari) şi de a îmbunătăţi traiul celor mai sărace familii».
A miza pe tineri
Dintre proiecte, ultimul început este asistența psihologică pentru copii și adolescenți: «Am deschis trei puncte de consultanță: unul în centrul nostru, unul în oraș și unul la școala de stat, cu rezultate foarte bune».
Asupra adolescenților frații investesc foarte mult: de la proiecte de alfabetizare pentru cei care au depășit vârsta de a merge la școală până la cursuri profesionale: «adolescenții sunt aceia care riscă cel mai mult să cadă în devianță și neadaptare – explică părintele Emilian -, dar sunt de asemenea cei de la care foarte ușor se pot obține rezultate foarte bune: e de ajuns să-i faci să înțeleagă că în spatele nostru este foarte multă lume care se angajează sa-i ajute».
Multe mai sunt încă de făcut, dar deja operele sociale ale fraților din Roman sunt o rețea de servicii integrate, mereu mai profesionale, care dă de muncă unor laici și care colaborează eficient cu instituțiile din teritoriu. O oază unită care este semn de discontinuitate care demonstrează că a schimba este posibil. Un spațiu de noutate care alimentează visele: «Odată – încheie părintele Emilian - era o expresie: “Fie pâinea cât de rea, tot mai bună e în țara ta”. Chiar dacă istoria recentă a luat-o în altă direcție, eu visez ca în viitor, românii să rămână în România și ca această splendidă Țară să poată într-o zi să îmbrățișeze proprii copii împrăștiați în lumea întreagă».
Giulia Cananzi

Mulțumiri


MULTUMIRI
Mulțumim Fr. Roberto Peretti, primul președinte al Fundației Umanitare Pacea
Şi cum orice semn de recunoştinţă omenesc este limitat, cerem de la bunul Dumnezeu să reverse, binecuvântarea şi harurile Sale asupra tuturor confraţilor noştri care au contribuit într-un mod sau altul la realizarea acestui mare proiect numit Fundatia umanitara Pacea. Acesta este meritul lor, care la vremea potrivita va fi încununat de bunul Dumnezeu. Noi cei care continuăm aceasta muncă trebuie să avem grijă ca flacăra aprinsă de ei să nu fie stinsă nici în viitor. Multumim fratelui Roberto Peretti fondatorul Fundației umanitare Pacea și dorim mult success în noua sa misiune în Kazacstan.

Mulțumim Pr. Eugen Avărvarei, al doilea președinte al Fundației Umanitare Pacea
Deși a fost președinte pentru o perioadă scurtă de timp, pr. Eugen a adus un suflu nou Fundației prin începerea activității școlare și mai ales a proiectului "A Doua șansă" dar și a reorganizării Centrului social prin introducerea mai multor activități educative. Mulțumim pentru implicarea și dăruirea de care a dat dovadă și dorim mult succes în activitatea pastorală.

Mulțumim Pr. Emilian Dumea, al treilea președinte al Fundației Umanitare Pacea
După șase ani de activitate intensă cu multă dăruire și implicare, Pr. Emilian Dumea președinte al Fundației Umanitare Pacea, a încheiat activitatea pentru a pleca la Madrid în vederea însușirii limbii spaniole care îi va fi de folos în noua misiune din Chile. Mulțumim, înpreună cu toți colaboratori și asistații Fundației pentru implicarea deosebită de care a dat dovadă în acești ani și îi urăm mult succes în activitatea misionară iar sfântul Anton să-i mijlocească toate harurile necesare.


Articole publicate pe blog