RUGACIUNI LA SFANTUL ANTON

Rugãciune de Recomandare
Sfinte Antoane, între toti sfintii lui Dumnezeu, tu ai fost înzestrat cu o putere deosebitã pentru a ocroti si ajuta pe toti cei care si-au pus nãdejdea în tine. Dumnezeu ti-a dat chiar puterea de a învia mortii, de a reda celor orbi vederea, celor bolnavi sãnãtatea, astfel încât toti cei care au alergat la tine au simtit mângâierea sprijinului tãu. Aceastã grijã a ta fatã de suferintele oamenilor, mã umple si pe mine de încredere sfântã, cu care alerg la bunãtatea ta, cerându-ti ajutor. Pentru dragostea ta înflãcãratã cãtre Isus, care a voit sã coboare în bratele tale sub chip de prunc ceresc si pentru iubirea ta gingasã fatã de Maria, Mama lui Isus, te rog, aratã-ti acum puterea ta cea mare si ajutã-mã. Tu esti tãria mea în suportarea pagubelor, în nenorocirile care mã lovesc, în întristãrile mele sufletesti, în boli si lipsuri, în necazuri si ispite de tot felul. Fii, deci, lîngã mine când patimile îmi rãscolesc sufletul si când duhul cel rãu unelteste împotriva sufletului meu ca sã-l piardã. Sfinte Antoane, te rog, ajutã-mã în toate lipsurile mele trupesti si sufletesti. Alinã si mângâie sufletul meu în orice strâmtorare, pentru ca, îmbãrbãtat de tine, sã primesc cununa biruintei de la Dumnezeu în slava vesnicã a cerului. Amin.

Invocatii cãtre Sfantul Anton
Sfinte Antoane de Padova, Roagã-te pentru noi.
Sfinte Antoane, floare aleasã a vietii cãlugãresti, R.
Sfinte Antoane, preot plin de zel al Sfintei Biserici, R.
Sfinte Antoane, propovãduitor al adevãrurilor dumnezeiesti, R.
Sfinte Antoane, vrednic împãrtitor al sfintelor sacramente, R.
Sfinte Antoane, pãstor rîvnic al sufletelor, R.
Sfinte Antoane, mângâietor al celor întristati, R.
Sfinte Antoane, ajutorul celor sãraci, R.
Sfinte Antoane, alinãtorul celor bolnavi, R.
Sfinte Antoane, sprijinul celor strâmtorati, R.
Sfinte Antoane, protectorul copiilor, R.
Sfinte Antoane, ocrotitorul sufletelor curate, R.
Sfinte Antoane, sprijinitorul familiilor, R.
Sfinte Antoane, mângâietorul bãtrânilor, al vãduvelor si al orfanilor, R.
Sfinte Antoane, cãlãuzã a sufletelor spre Dumnezeu, R.
Sfinte Antoane, luptãtor neînfricat împotriva spiritului rãu, R.
Sfinte Antoane, cunoscãtor al constiintelor, R.
Sfinte Antoane, îndrumãtor pe calea moravurilor bune, R.
Sfinte Antoane, ajutor deosebit în aflarea lucrurilor pierdute și furate, R.
Sfinte Antoane, mare fãcãtor de minuni, R.

Preot: Roagã-te pentru noi, Sfinte Antoane de Padova.
Toti: ca sã ne facem vrednici de fãgãduintele lui Cristos.
Preot: Sã ne rugãm. Doamne, Dumnezeule, ascultã cu bunãtate rugãciunea pe care o îndreptãm spre tine prin mijlocirea Sfintului Anton de Padova, Pãstor si Invãtãtor al Bisericii tale: dã-ne, te rugãm, ajutorul trupesc si sufletesc, pentru ca la sfârsitul vietii noastre pãmântesti, sã te putem lãuda împreunã cu el si cu toti sfintii tãi, în vecii vecilor. Amin.

Rugãciune pentru dobândirea unui har deosebit
La tine alergãm, Sfinte Antoane, care ai avut o inimã înflãcãratã de dragoste cãtre Dumnezeu si cãtre aproapele: pe tine te invocãm, puternicule fãcãtor de minuni, care ai tinut în bratele tale pe Isus Cristos sub chip de Prunc: cãtre tine ne îndreptãm plini de încredere, ca sã mijlocesti la bunul Isus harul pe care îl dorim din adâncul inimii. ( se spune dorinta... ) Sfinte Antoane nu privi la nevrednicia noastrã, ci la slava lui Dumnezeu, care va fi preamãrit prin tine, si la binele sufletelor noastre, precum si al acelora pe care îi vom ajuta la rândul nostru. În semn de recunostintã vom cãuta sã ducem o viatã cât mai potrivitã cu învãtãturile Sfintei Evanghelii si sã imitãm virtutile tale, ajutându-i pe cei sãraci si muncind pentru rãspândirea binelui. Amin.

Rugãciune la un mare necaz
Sfinte Antoane, tu ai primit de la Dumnezeu darul de a ajuta mii de oameni în necazurile cele mai mari în care s-au aflat. Tu ai înviat chiar si mortii, ai întors de pe cãile rãtãcite pe cei pãcãtosi, ai vindecat pe cei bolnavi, ai înapoiat lucrurile pierdute sau furate si orice rãu, oricât de mare ar fi fost, s-a îndepãrtat prin puterea rugãciunii tale. Dar nu numai atât, tu ai împãrtit oamenilor bogãtiile harului lui Dumnezeu: prin tine mii de oameni s-au întors la credintã, au învãtat sã fie constiinciosi în împlinirea datoriilor, au ajuns la bunãstare si o viatã fericitã. Si eu alerg la tine în necazul în care mã aflu. Nu am de unde sã primesc ajutor decât de la Dumnezeu dar sunt nevrednic sã apar în fata lui din cauza pãcatelor mele. Priveste la sufletul meu împovãrat si fie-ti milã de mine. Te rog Sfinte Antoane, pentru dragostea ta fatã de cei sãrmani si pentru grija ta pentru binele lor trupesc si sufletesc, roagã-l pe bunul Dumnezeu sã mã ajute si pe mine. Amin.

Rugãciunea unui om bolnav
Sfinte Antoane, tu ai înteles cel mai bine cã sãnãtatea este un mare dar al lui Dumnezeu si de aceea ai mijlocit pentru multi oameni vindecarea de boli pe care medicii le declarau incurabile. Priveste-mã si pe mine, care mã lupt cu boala si nu mã mai vindec. Doresc sã mã bucur de sãnãtate, pentru ca sã duc o viatã frumoasã si sã laud pe Dumnezeu prin munca mea, dar nu mã pot ruga asa cum se cuvine. Pentru trecerea de care te bucuri în fata lui Isus, vindecãtorul celor bolnavi, mijloceste-mi si mie însãnãtosirea prin puterea lui, pentru ca sã reiau datoriile mele de mai înainte. Îti voi fi recunoscãtor si voi cãuta sã-mi folosesc viata pentru a face bine si pentru a-mi mântui sufletul. Iar dacã în planul lui Dumnezeu eu trebuie sã sufãr pentru ispãsirea pãcatelor mele si ale semenilor mei, te rog sã-mi dobîndesti rãbdarea si harul de a uni suferintele mele cu chinurile îndurate de Mântuitorul Isus pe cruce, pentru ca astfel sã am parte de rãsplatã, împreunã cu aceia care-si poartã crucea cu rãbdare pe urmele lui. Amin.

Rugãciune pentru un bolnav
O, milostive sfinte Antoane, care fiind plin de dragoste si de putere dumnezeiascã ai ajutat pururea si pretutindeni pe aproapele tãu, si cu rugãciunea ta ai vindecat chiar si pe acela pentru care nu mai era nici o nãdejde, încât lumea toatã te numeste “Sfântul minunilor”, te rugãm sã-ti arãti puterea si iubirea ta fatã de sãrmanul bolnav N..., care si-a pus toatã încrederea în tine. Dumnezeu, o slãvite Antoane, ti-a dat în cer puterea de a face minuni spre vindecarea bolnavilor de orice fel. De aceea, vino din cer ca un înger de mângâiere la patul acestui bolnav; alinã-i durerea sau redã-i sãnãtatea deplinã, dacã aceasta va fi spre mântuirea sufletului sãu. Dacã însã Dumnezeu în vointa sa de nepãtruns, a hotãrât ca el sã sufere mai departe sau chiar sã pãrãseascã aceastã vale de lacrimi, atunci fii de fatã în cel din urmã moment al vietii lui. Trezeste în sufletul lui o cãintã sincerã de pãcate, ca sã primeascã cu folos ultimele Sacramente; întãreste-l ca sã întâmpine moartea cu supunere fatã de vointa lui Dumnezeu si astfel sã treacã din aceastã viatã la fericirea raiului, unde sã laude pentru toatã vesnicia milostivirile lui Dumnezeu si bunãtatea ta. Amin.

Rugãciune pentru propria familie
Sfinte Antoane, neînfricat apãrãtor al adevãrurilor crestine, ca preot tu ai predicat deseori despre demnitatea si sfintenia familiei: ca împãrtitor al darurilor ceresti ai coplesit-o cu nenumãrate binecuvântãri: ca mare fãcãtor de minuni, ai apãrat-o de puterile spiritului rãu. Cu umilintã vin si eu sã-ti cer ocrotirea ta pentru familia noastrã. Astãzi îti încredintez tie grija fatã de toti cei dragi. Crutã familia noastrã de toate necazurile acestei vieti. Îndepãrteazã din familia noastrã paharul durerii si al amãrãciunii, iar dacã Dumnezeu a hotãrât altfel, dobândeste-ne rãbdarea si resemnarea la vointa sa preasfântã. Înlãturã-i pe toti aceia care vor sã strice casa noastrã, mai ales pe cei ce încearcã sã semene intrigi între noi. Sfinte Antoane, ajutã familia noastrã sã trãiascã dupã legea lui Cristos: sã pãzeascã cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu si ale sfintei Biserici, sã se bucure de pace si prosperitate, iar dupã aceastã viatã pãmânteascã sã ne gãsim într-o zi reuniti în cer, spre a ne bucura pentru toatã vesnicia de rãsplata si fericirea celor alesi. Amin.

Rugãciune cãtre Pruncul Isus care a binevoit sã coboare în bratele Sfântului Anton
Isuse, Prunc ceresc, te ador în bratele slujitorului tãu credincios, sfântul Anton si doresc sã te cinstesc si sã te iubesc cu aceeasi dragoste ca a lui. Tu ai voit sã vii în bratele sale pentru cã el ti-a ascultat cuvântul si l-a împlinit cu fidelitate. În acea clipã Tu i-ai dãruit atâtea comori ceresti, încât o viatã întreagã a putut împãrti si altora din ele. Întreaga omenire recunoaste aceasta când se închinã în fata icoanei sau a statuetei sfântului Anton cu pruncul Isus în brate. Isuse, Fiul lui Dumnezeu si Mântuitorul meu, mã închin tie si te ador ca si slujitorul si prietenul tãu, sfântul Anton. Ajutã-mã sã fiu statornic în aceastã supunere fatã de tine si s-o dovedesc mai ales prin faptele mele. Acum îndrãznesc sã-ti arãt si necazul în care mã aflu pentru a depune la picioarele tale povara inimii mele (mentioneaza cererea). Nãdãjduiesc sã fiu ascultat pentru bunãtatea ta si mijlocirea sfântului Anton. Te implor asadar pentru mila ta nemãrginitã, pentru meritele Preasfintei tale Mame si pentru fidelitatea sfântului Anton, sã mã ajuti acum si totdeauna, iar la sfârsitul vietii sã mã faci pãrtas de fericirea vesnicã. Tu care vietuiesti si domnesti în vecii vecilor. Amin.

Rugãciune pentru întoarcerea celor înstrãinati de Dumnezeu
Doamne Isuse Cristoase, tu ai venit în lume ca sã salvezi ceea ce era pierdut. Tu însuti ai spus: “Nu am venit sã salvez pe cei drepti ci pe cei pãcãtosi.” Tu ierti zilnic mii de oameni si-i faci sã se bucure din nou de darurile tale ceresti si pãmântesti, având din nou o constiintã curatã. Dupã înãltarea la cer tu ai trimis pe slujitorii tãi în lume, ca prin puterea Spiritului Sfânt sã ierte pãcatele acelora care se întorc la Dumnezeu si-si mãrturisesc cu sinceritate pãcatele. Printre acesti slujitori ai iertãrii, un loc deosebit îl ocupã si sfântul Anton. El a alergat dupã cei pãcãtosi, i-a încurajat, si prin puterea preoteascã le-a dãruit iertarea ta. De aceea alerg si eu la mijlocirea sfântului Anton. Priveste, Doamne la zelul si rugãciunile sale si ai milã de cei cufundati în pãcate si rãtãcire. Trimite-le pe Spiritul Tãu Sfînt, care sã le lumineze mintea, ca si ei sã vadã primejdia în care se aflã. Întãreste-le vointa ca sã se poatã ridica din starea lor asemeni fiului risipitor, spunând: “Mã voi ridica si mã voi întoarce la Tatãl meu.” Dã-le bucuria unei vieti curate, pentru ca sã rãmânã statornici în bine. Iatã ei se pierd si iadul se umple cu sufletele lor. Ce voi oferi ca rãscumpãrare pentru sufletele lor? Ceea ce ai oferit Tu pe lemnul crucii: Sângele Tãu preascump pe care sfântul Anton, preotul tãu, l-a oferit la Sfânta Liturghie pentru întoarcerea celor rãi. Primeste, Pãrinte ceresc acest prinos desãvârsit si pentru el scapã de pierzarea vesnicã sufletele celor pe care i-ai creat dupã chipul tãu si care prin botez au devenit copiii tãi si fratii Fiului tãu preaiubit. Ce sunt suferintele vietii acesteia în comparatie cu cele ale vietii viitoare? De aceea vin în fata ta si te rog din toate puterile mele pentru cei dragi ai mei cât si pentru toti cei pãcãtosi din lume ai milã de ei si condu-i pe cãile mântuirii. Amin.

Rugãciune pentru a cere harul unei vieti crestinesti
Sfinte Antoane, ocrotitorul si mijlocitorul meu credincios, pe tine te rog sã-mi dobândesti de la bunul Dumnezeu, în numele suferintei si mortii Domnului nostru Isus Christos, harul de a-mi îndrepta viata pãcãtoasã, de a pãrãsi deprinderile mele rele, înãbusind poftele pãcãtoase si biruind ispitele. Astfel voi putea sluji cu dragoste tot mai mare lui Dumnezeu, rãmânându-i credincios în toate zilele vietii mele. Spirite Sfânt, împãrtitorul harurilor, sprijinã-mã ca dupã exemplul sfântului Anton, sã duc o viatã plãcutã lui Dumnezeu, si sã mã întãresc zilnic în virtutile crestinesti. Dumnezeule milostiv, ajutã-mã sã-ti cer cu stãruintã numai ceea ce-ti place, sã cunosc vointa ta si s-o împlinesc din toatã inima. Dã-mi Doamne sã muncesc pentru tine, sã simt dezgust pentru comoditate. Ajutã-mã sã-mi înalt cugetul cãtre tine si sã mã rog muncind, sau sã muncesc rugându-mã. Dã-mi o inimã atentã la soaptele tale, sã îndepãrtez gândurile lumesti si sã nu mã las înfrânt de nici o încercare. Dobândeste-mi luminã pentru a te cunoaste, spre a te cãuta mereu si întelepciune spre a te gãsi totdeauna. Mãreste-mi credinta, întãreste-mi nãdejdea, desãvârseste-mi iubirea, ca prin meritele Domnului nostru Isus Cristos si prin mijlocirea sfântului Anton, să pot gusta, după această viață, bucuria vieții veșnice. Amin.

Rugãciune prentru întoarcerea celor înstrãinati de familie
Dumnezeule vesnic, Creatorul cerului si al pãmântului, tu ai orânduit familia ca sub binecuvântarea ta oamenii sã se simtã fericiti. Dar iatã cã pãcatul i-a dezbinat pe cei dragi si i-a fãcut sã fie dusmanii propriei lor iubiri. Însã tu ai milã de cei ruinati sufleteste si-i întorci la datoria lor. Sfântul Anton a primit de la tine acest dar, de a împãca familiile dezbinate si de a-i readuce pe copiii înstrãinati de familie. De aceea alerg la mijlocirea lui, pentru ca rugãciunea lui cucernicã sã sprijine slãbiciunea si nevrednicia mea. Doamne, tu ai permis aceastã dezbinare, poate pentru a mã face sã vãd cã iubirea dintr-o familie este darul tãu. Fã ca necazul care s-a abãtut asupra familiei mele sã-mi fie o învãtãturã si un îndemn ca sã mã rog cu mai multã stãruintã de acum înainte pentru familia mea. Priveste, Doamne spre familia mea dezbinatã si adu înapoi pe (tatãl, sotul, copilul,...) meu pentru ca uniti din nou, sã-ti putem sluji împreunã aici pe pãmânt si la sfârsitul vietii noastre sã fim uniti în cer. Amin.

Rugãciune pentru îndreptarea unei persoane scumpe (sot, copil, etc.)
Sfinte Antoane, tu care esti plin de dragoste sfântã fatã de cei pãcãtosi, si n-ai crutat trudã, rugãciune si fapte aspre de pocãintã pentru a-i readuce la Dumnezeu, vino în ajutorul meu ca sã îndrept o persoanã scumpã inimii mele, dar care este departe de iubirea lui Dumnezeu din cauza vietii ei dezordonate. Tu stii cã aceastã persoanã nu este cu totul rea. Are o inimã bunã. Îsi iubeste familia si-i vrea tot binele. Dar, din nefericire se uitã pe sine si nu vede propria-i mizerie sufleteascã în care se aflã. Este ca un sãrman orb, iubite sfinte Antoane, si depinde de tine sã-i dobândesti luminã de la Dumnezeu. Adu-o înapoi în Casa Tatãlui ceresc, dar curând, cãci altfel este în primejdie sã cadã pradã diavolului. Sfinte Antoane, dacã aceastã persoanã nefericitã si-ar cunoaste starea de plâns si dacã s-ar gândi la primejdia de a cãdea în orice clipã pradã osândei vesnice - la care se expune atât de usor - atunci desigur ca s-ar îndrepta. Binevoieste, deci, a-i deschide ochii. Fã-o sã înteleagã mizeria sufleteascã în care se aflã. Ridic-o din noroiul pãcãtelor în care s-a înglodat asa de adânc. Sfinte Antoane, nu te cuprinde mila când privesti acest suflet? Fã ca acest fiu rãtãcit sã înteleagã întreaga decãdere la care a ajuns. Întoarce-l la casa Tatãlui ceresc. Ia-l sub protectia ta si mijloceste pentru el ca Domnul sã-si deschidã bratele milei sale nesfârsite, sã-i dea sãrutul de pace si de împãcare, reasezându-l în drepturile pierdute. Sfinte Antoane, mare fãcãtor de minuni, îndeplineste-mi ruga. Este în joc sângele dumnezeiesc al lui Isus Cristos. Amin.

Rugãciune pentru îndreptarea unui copil
Sfinte Antoane, ocrotitorul meu plin de râvnã pentru mântuirea sufletelor, fie-ti milã de durerea unui tatã (a unei mame) coplesit(ã) de nelinistea în care l-a aruncat (a aruncat-o) nepãsarea religioasã a propiului fiu (a propriei fiice). Tu, care regãsesti lucrurile pierdute, fã ca fiul meu (fiica mea) sã regãseascã în sfârsit calea crestineascã pe care a rãtãcit-o. Flacãra credintei pare a fi stinsã în sufletul lui(ei). Pasiunile si indiferenta ce-l(o) împresoarã i-au întunecat mintea si i-au slãbit vointa. Tu de atâtea ori ai înfrânt puterile iadului. Lumineazã-i mintea si dezvãluie-i înselãciunea diavolului, ca sã recunoascã primejdia în care se aflã sufletul sãu, si - asemenea fiului rãtãcit - sã se reîntoarcã în bratele tatãlui sau (mamei sale), spre bucuria Tatãlui ceresc. Amin.

Rugãciune pentru a avea copii
Sfinte Antoane, mângâietorul sufletelor mâhnite, priveste cu îndurare si vezi cum trãiesc în întristare, pentru cã Dumnezeu nu mi-a dat harul de a deveni si eu mamã, sau dacã devin, îmi curmã bucuria, luându-mi copilul de la sân. Copiii sânt legãtura de iubire dintre soti: mijloceste, deci pentru mine la Domnul, ca El sã ne mângâie cu un copil si sã ni-l tinã în viatã. Eu fãgãduiesc cã îl voi creste si educa în frica lui Dumnezeu. Sfinte Antoane, pentru dragostea pe care ai avut-o fatã de Pruncul Isus, dobândeste-mi acest har. Iar dacã Dumnezeu a hotãrât altfel, usureazã-ne, mie si sotului meu traiul, cu haruri deosebite, ca sã fim pururi resemnati în vointa lui Dumnezeu si sã ne folosim de starea noastrã pentru a spori faptele bune în folosul aproapelui. Amin.

Rugãciune de apãrare împotriva geloziei
Glorioase sfinte Antoane, Dumnezeu a voit sã fii sfântul minunilor si în vremurile noastre. Toti cei necãjiti aleargã la tine. Iatã-mã si pe mine la picioarele tale spre a-ti deschide inima mea cea atât de zbuciumatã. Sfinte Antoane, eu nu mai am liniste. Mã zbucium fãrã a vedea vreo scãpare din suferintele mele, pe care le îndur fãrã vinã. Nu mai pot suferi necontenitele învinuiri nemeritate, ce vin tocmai din partea acelei persoane care ar trebui sã-mi fie cel mai bun sprijin pe pãmânt. Gelozia îi tiranizeazã inima, iar eu sufãr atât de mult de pe urma ei. Sfinte Antoane, tu care cunosti nevinovãtia mea în aceastã privintã si credinta mea nestrãmutatã ce am jurat-o sotului (sotiei), vino în ajutorul meu asa cum, în viata ta pãmânteascã, ai ajutat pe cei ce se aflau în acelasi necaz. Lumineazã mintea sotului meu (sotiei mele), ca sã recunoascã dreptatea si adevãrul si-ti voi arãta recunostintã tot timpul vietii mele. Amin.

Rugãciune pentru reusita la examen
Sfinte Antoane, tu ai cãutat cu mare sârguintã adevãrul si ai stiut sã unesti credinta cu stiinta. Tu ai dobândit întelepciunea prin muncã si rugãciune. Din smerenie ti-ai ascuns priceperea, însã Dumnezeu te-a fãcut cunoscut, pentru ca sã fii luminã si altora. Îndemnat de exemplul tãu vreau si eu sã progresez în viata crestinã si în stiintã. Mã adresez tie, mai ales cu ocazia examenului pe care trebuie sã îl dau. M-am pregãtit constiincios, dar mã tem ca nu cumva emotia sau neatentia sã lipseascã munca mea de roadele cuvenite. Lumineazã-mi mintea, întãreste-mi memoria si dã-mi priceperea necesarã, ca sã rãspund corect si cuviincios, spre edificarea examinatorilor mei. Fereste-i de orice rãutate omeneascã pentru ca sã tinã cont de capacitatea mea si de munca depusã, si sã nu fie influentati de alte considerente. Ajutã-mã sã trec cu bine aceastã probã, care va fi un pas înainte pe drumul vietii mele si o rãsplatã meritatã pentru truda si grija pãrintilor mei. Ajutã-mã sã adâncesc cunostintele mele, ca ele sã nu se opreascã la suprafatã, ci sã ajungã la izvorul întelepciunii si al stiintei care este Dumnezeu. Amin.

Rugãciune pentru obtinerea unui serviciu
Sfinte Antoane, tu ai primit de la Dumnezeu darul de a-i ajuta pe cei nevoiasi si sãraci, ajutã-mã sã-mi procur pâinea cea de toate zilele. Iatã în ce greutãti mã aflu eu (si familia mea). Nu stiu ce sã fac si încotro sã mã îndrept. Faptele tale minunate au aruncat o razã de sperantã si în sufletul meu si mã îndeamnã sã alerg la mijlocirea ta. Stiu cã Dumnezeu, care orânduieste toate, cunoaste starea mea, dar nu sânt vrednic sã apar în fata lui. De aceea cer sprijinul tãu. Vin cu toatã încrederea la tine, Sfinte Antoane! Ai milã de mine (si de familia mea). Lumineazã mintea si miscã inima celor mai mari ca sã ia o hotãrâre bunã în situatia mea: fã-i sã înteleagã greutãtile în care mã zbat eu (si familia mea). Locul de muncã potrivit înseamnã pentru mine câstigarea celor necesare existentei mele (si a familiei). De aceea te rog ajutã-mã sã gãsesc un serviciu potrivit, ca sã trãiesc cinstit din munca mea. Nãdãjduiesc cã mã vei ajuta. Voi stãrui în aceastã rugãciune pânã când ea se va împlini. Amin.

Rugãciune pentru o cãsãtorie fericitã
Sfinte Antoane, tu ai îndrumat pe atâtia tineri pe drumul vietii si le-ai dobândit ajutor de la Dumnezeu ca sã poatã întemeia o familie fericitã si astfel sã aibã parte de o viatã frumoasã. Stiu cã si viitorul meu este în mâinile lui Dumnezeu, Stãpânul cerului si al pãmântului, dar teama de primejdiile care mã înconjoarã - uneltirile celor rãi, farmecele, descântecele - mã fac uneori sã mã clatin în credintã. De aceea alerg la ajutorul tãu. Toti cei care si-au încredintat viitorul în mâinile tale au fost cãlãuziti pe drumul cel bun. Dobândeste-mi de la Dumnezeu rãbdare ca sã nu mã pripesc în alegerea mea; credintã, ca sã descopãr mereu vointa lui; supunere la aceastã vointã si seriozitate în pregãtirea mea pentru viata de familie. Întãreste-mi convingerea cã Dumnezeu nu pãrãseste fãpturile sale si le conduce prin providenta sa. Domnul nostru Isus Cristos ne-a învãtat: “Cãutati mai întâi împãrãtia lui Dumnezeu si dreptatea lui si toate celelalte vor veni pe deasupra” (Mt 5, 35). Bunul meu mijlocitor, eu sunt dispus sã duc o viatã cinstitã si supusã vointei lui Dumnezeu. Fereste-mã de orice rãu si ajutã-mã sã-mi gãsesc un tovarãs credincios (o tovarãsã credincioasã), pentru ca astfel, amândoi sã fim fericiti pe drumul vietii si sã ajungem sã ne bucurãm de slava cereascã. Amin.

Rugãciune pentru câstigarea unui proces
Iubite sfinte Antoane, iatã-mã la picioarele tale cu sufletul îngrijorat, când mã gândesc la nenorocirea ce m-ar putea lovi pe mine si familia mea dacã justitia omeneascã ar comite o eroare în judecata ei. Tu ai apãrat pe cei nevinovati. Vino si în ajutorul meu, apãrã-mã ca pe un client al tãu. Nu-ti cer o minune, ci numai o favoare. Te rog, cere luminã pentru judecatori ca sã cunoascã adevãrul si îndepãrteazã din mintea lor tot ce ar putea sã-i ducã în eroare. Fã ca nedreptatea sã nu poatã triumfa. Dacã însã Dumnezeu va îngãdui totusi ca sã mi se întâmple lucrul de care mã tem atât de mult, fã ca sã nu-mi pierd resemnarea sfântã, ci sã accept vointa Domnului, care ne loveste numai pentru binele sufletului nostru. Nu mã îndoiesc cã si în aceastã încercare grea tu nu mã vei pãrãsi. Amin.

Rugãciune de multumire
Sfine Antoane, tu ai avut o inimã simtitoare fatã de suferintele oamenilor si i-ai ajutat totdeauna. Si eu am simtit ajutorul tãu în viata mea. Primeste recunostinta mea si darul pe care îl prezint la altarul tãu. Vreau si eu sã contribui, cu slabele mele puteri, la rãspândirea împãrãtiei lui Dumnezeu si la ajutorarea sãracilor. Ajutã-mã în continuare, ca viata mea sã fie demnã de un adevãrat crestin si niciodatã sã nu uit de binefacerea pe care am primit-o prin tine. Amin.

SCURTĂ BIOGRAFIE A VIEȚII SFÂNTULUI ANTON
Ferdinand (viitorul Anton), s-a nascut la Lisabona la 15 august 1195 intr-o bogata familie de nobili. De mic copil el a aratat un interes pentru biserica, uimind preotii cu inteligenta si intelepciunea lui. Din dragoste pentru Cristos el a renuntat la viata bogata de acasa si a urmat calea Domnului. Iniţial el a intrat în ordinul augustinian. Atunci când relicvele Sf. Bernard şi ale însoţitorilor lui, primii martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate în biserica sa, Anton a părăsit ordinul său, intrând la fraţii minori şi mergând în Maroc pentru a evangheliza si pentru a muri pentru credinta. Din cauza ca boala l-a doborat in Sicilia nu si-a putut continua calatoria si s-a alăturat unor alţi fraţi călugări care mergeau la Porţiuncula. A trăit într-o peşteră din San Paolo, pe care o părăsea doar pentru a participa la Liturghie şi pentru a face curăţenie la mănăstirea din apropiere. Într-una din zile, predicatorul care era programat nu a apărut, fraţii îndemnându-l pe Anton să vorbească în locul acestuia. El i-a impresionat atât de mult încât de atunci a început în mod constant sa călătorească, să evanghelizeze, sa predice şi sa predea teologie în Italia şi Franţa.
Orator de excepţie, el atrăgea mulţimile pe oriunde mergea, vorbindu-le în multe limbi; legenda spune că mergand sa predice cuvantul domnului unei multimi acestia neascultandu-l,el chema pestii din ocean sa il asculte.Cand multimea a vazut ca sute de pesti si-au scos capetele ca sa asculte vorbele blande ale Sfantului au recunoscut adevarata credinta. Făcători de minuni,este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi, imaginea sa şi statuile lui aflându-se aproape peste tot. La 16 ianuarie 1946 a fost proclamat Doctor al Bisericii.

Sfântul lumii întregi
Toată lumea îl cunoaşte pe Sfântul Anton şi vorbeşte de binefacerile ce el le împarte tuturor acelora care aleargă la dânsul. Recunoaşte, de asemenea, că puterea acestui sfânt întrece adesea aşteptările evlavioşilor care îşi pun încrederea în el. Faima de Făcător de minuni ce o avea, încă trăind pe pământ, i se cuvine şi azi, şi creştinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele măreţe ale oraşelor cât şi în modestele bisericuţe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creştine, străjuieşte de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului.
Sfântul Anton este sfântul universal, şi această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale.
Sfântul Anton însă este şi un strălucit model de sfinţenie creştinească. Virtuţile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu şi au dat totdeauna putere deosebită rugăciunilor lui. Se cuvine, deci, ca toţi creştinii să-l aibă şi ca exemplu de urmat în virtuţile creştineşti, pentru ca, imitându-l, să-l înduplece mai uşor a mijloci pentru dânşii la Dumnezeu pentru a le dobândi harurile cerute.

Anton devine frate franciscan
În anul 1220 se aduc cu mare cinste în Coimbra moaştele celor dintâi martiri din Cinul Franciscan: Bernard, Petru, Acursiu, Audiut şi Oton. Trimişi de Sfântul Francisc în Maroc, aceşti călugări au predicat Evanghelia cu mare curaj şi au luminat pe mulţi cu învăţătura lui Cristos. Pentru acest lucru, sultanul Miramolin i-a pus în lanţuri şi a poruncit să fie apoi tăiaţi în bucăţi şi aruncaţi la câini. Însă Dumnezeu a preamărit moartea aceasta groaznică a slugilor Sale cu mari minuni şi creştinii s-au grăbit să adune şi să cinstească moaştele lor, aducându-le în ţară creştină cu mare pompă. Ferdinand luă parte la sărbătorire şi, cuprins de dorul muceniciei, calugar Augustinian fiind, trece la Franciscani, ca să poată merge şi el în misiuni, şi aici să-şi dea viaţa pentru credinţă. Avea atunci 25 de ani.
Despărţirea lui Ferdinand de confraţii Augustinieni a fost foarte dureroasă. Superiorul, văzând tăria cu care voia să urmeze regula Ordinului Franciscan, l-a binecuvântat, zicându-i: "Mergi în pace, fiule, sunt sigur că te vei face sfânt". Vorbele acestea s-au adeverit întocmai. În mănăstirea franciscană, fratele Anton este un exemplu pentru toţi. Credinţa vie, nădejdea neclintită, dar mai ales dragostea aprinsă pentru Dumnezeu şi pentru aproapele îi fac sufletul tare şi îi dau curaj pentru lucruri mari. El cere să plece în Africa, în urma confraţilor săi, morţi nu demult pentru credinţă. Dorinţa i se împlineşte şi pleacă fericit cu o corabie spre Maroc. Însă Pronia dumnezeiască îl voia în altă muncă apostolică. Ajuns în Africa, se îmbolnăveşte şi e obligat să se întoarcă. O furtună se dezlănţuie cu mare furie pe mare şi, în cele din urmă, după grele încercări, ajunge în Sicilia (Italia).

Mare predicator şi făcător de minuni
Era în anul 1222. Se ţinea sfinţire de preoţi la Florii şi, nefiind cine să predice, Anton fiind de faţă, primi poruncă să se urce în amvon şi să ţină el predica de ocazie. A fost o revelaţie!
Atunci s-a văzut cât dar dumnezeiesc se adăpostea în acest om umil, câtă putere de convingere avea în cuvânt. Sfântul Francisc, aflând de cele întâmplate, îl numi predicator, iar pentru a-i arăta stima ce o avea pentru dânsul, îi zicea episcopul meu.
Anton se puse cu tot zelul în slujba sufletelor şi alerga acolo unde era primejdia mai mare. Timpurile erau foarte triste şi moravurile stricate. Puterea lui de a convinge, ajutată de ştiinţa teologică ce o stăpânea, şi mai ales sfinţenia vieţii lui, aduceau însă în suflete lumina şi tăria necesară să se întoarcă la Dumnezeu. Minunile cu care însoţea adesea predicarea cuvântului mântuirii zguduiau adânc sufletele şi le duceau la îndreptare adevărată.
În anul 1224, Ordinul Franciscan era bine închegat. Sfântul întemeietor, luminat de Dumnezeu, hotărâse ca toţi călugării săi să se îndeletnicească cu viaţa de rugăciune şi de muncă apostolică. Pentru a putea pregăti mai bine la predicarea cuvântului Evangheliei pe fiii săi Franciscani, a introdus în ordin casele de studii, în care se învăţa teologia şi celelalte ştiinţe sacre. Sfântul Anton a fost ales, de însuşi Sfântul Francisc, ca să înveţe teologia pe ceilalţi călugări din mănăstirea din Bologna (Italia), unde a demonstrat că este vrednic de titlul de Doctor în teologie ce avea să i-l dea obştea.

Sfântul Anton de Padova
Puterea cu care Dumnezeu lucra in viata sa i-au marit faima.Oraşele şi satele îl ascultau uimite şi zguduite de minunile ce le făcea pentru mântuirea sufletelor. Dar oraşul în care el avea să stea mai mult a fost Padova. Sfântului îi plăcu acest oraş, căci se grăbise să asculte de cuvintele sale şi s-a întors la Dumnezeu. Apostolatul lui la Padova se aseamănă cu acela al Sfântului Pavel la Roma. Numărul sufletelor câştigate pentru o viaţă sfântă era nespus de mare. Toată provincia a fost străbătută , în lung şi în lat, de Sfântul Anton.
Pe când era odată la Camposampiero, orăşel aproape de Padova, şi veghea noaptea în rugăciune, în casa contelui de acolo, Pruncul Isus i se arătă într-o strălucire mare şi se lăsă luat în braţe şi dezmierdat de Anton, care, fericit la culme, îi spune cele mai dulci vorbe de iubire. Contele văzu şi auzi totul şi povesti şi altora minunea aceasta. Iată pentru ce Sfântul Anton apare pe icoane cu Pruncul Isus în braţe.
Minunile Sfântului Anton sunt acuma atât de dese încât, dacă s-ar pune împreună, ar alcătui o minune care nu se mai sfârşeşte. Ba, s-a zis, pe bună dreptate, despre aceste minuni că ar fi ceva neobişnuit dacă acestea nu s-ar mai întâmpla. Faptele sale sunt atât de măreţe şi l-au făcut atât de renumit în toată lumea, încât uneori s-ar crede că Dumnezeu glumeşte cu dânsul ca şi cu părintele lui sufletesc, Francisc de Assisi, dându-i puterea de a face minuni, nu atât pentru nevoile oamenilor, cât pentru plăcerea dumnezeiască de a-l face slăvit şi a încânta în acest fel lumea.

Moartea sfântului Anton de Padova
O viaţă atât de rodnică în virtuţi şi fapte bune merită însă răsplata, şi Dumnezeu se grăbi să-şi răsplătească sluga Sa credincioasă. Într-adevăr, Sfântul Anton se îmbolnăvi de hidropizie, iar la 13 iunie 1231, îşi luă zborul spre plaiurile cele veşnice, la vârsta de 36 de ani. Moartea i-a fost luminată de arătarea Domnului Cristos şi a Maicii Sale, care au venit să-l mângâie şi să-i ducă în cer sufletul. Chiliuţa în care s-a întâmplat fericita sa moarte mai stă şi astăzi în picioare şi e încorporată în biserica ce se cheamă Arcella, din apropierea oraşului Padova. Vestea morţii lui a fost răspândită de o mulţime de copii, care începură a striga "a murit sfântul", iar după cinci zile a fost dus şi înmormântat în oraş cu mare alai. Sicriul cu moaştele sfântului a fost în ziua aceea izvor de vindecări. Toţi orbii, şchiopii şi cei ce sufereau de alte boli s-au vindecat numai atingând Sicriul Sfântului.
După moartea Sfântului Anton, minunile au continuat şi s-au înmulţit; aşa că de abia trecu un an de la moartea lui slăvită, că deja Papa Grigoriu al IX-lea, aflându-se în oraşul Spoleto, l-a pus în sinaxarul sfinţilor, dând astfel creştinilor un nou patron puternic pe lângă Dumnezeu şi un exemplu strălucit de urmat.
Dumnezeu a preamărit acest act solemn şi cu o minune mare, căci în momentul când Papa rostea cuvintele de canonizare, la Lisabona s-au auzit clopotele catedralei sunând de la sine.
În anul 1263, când se termină construcţia bazilicii, clădită în cinstea lui în Padova, i s-au transportat moaştele sub altarul din capela închinată lui.
Cu acest prilej, Dumnezeu a arătat cât de mult i-a plăcut serviciul ce Sfântul Anton l-a făcut sufletelor prin predicare, căci deschizându-se sicriul i s-a găsit limba vie şi frumoasă ca şi la un om viu, pe când restul trupului era cenuşă. Sfântul Bonaventura, pe atunci superiorul general al cinului Franciscan, era de faţă şi sărutând-o, zise: "O, limbă binecuvântată, care ai lăudat pururea pe Dumnezeu şi ai făcut ca şi alţii să-l mărească, acum se vede, cât de vrednic a fost în faţa lui Dumnezeu". Şi tot atunci a scris şi Troparul: De doreşti să ai minuni. Această limbă minunată e aşezată acum într-un foarte frumos relicvar de aur, bătut în pietre scumpe şi se păstrează în bazilica Sfântul Anton, la Padova. Acolo o poate vedea oricine. Pelerinii nu mai contenesc la Padova. Vin răzleţi, vin în grupuri, vin să ceară, vin să mulţumească. Bazilica Sfântului e un centru mondial de pelerinaje. În jurul mormântului său, ard mereu candele şi lumânări aprinse de recunoştinţa credincioşilor. Pe pereţii bisericii stau atârnate mii şi mii de ex-voturi, lăsate de cei care au fost ajutaţi.

Puterea Sfântului Anton de Padova
Minunile făcute de Sfântul Anton sunt atât de felurite, încât cu greu se poate hotărî în ce nevoi a ajutat mai mult. El scapă de moarte, fereşte de erezii, de nenorociri, de diavol şi de ispitele lui, de lepră şi de bolile molipsitoare şi incurabile; însănătoşeşte pe toţi bolnavii care aleargă la dânsul cu încredere, ajută călătorii pe ape; îi eliberează pe robi, pe prizonieri şi pe surghiuniţi; află lucrurile pierdute; scapă şi fereşte de orice soi de primejdii şi ajută în orice fel de lipsuri. De aceea, astăzi creştinii aşteaptă de la Sfântul Anton orice har; haruri mari şi haruri mici: şi Sfântul îi mângâie dacă e spre binele lor sufletesc. Prin dânsul aşteaptă mai ales: sănătate, pace în familie, căsătorie fericită, serviciu cinstit, mijloc de trai, reuşită la învăţătură şi la examene, noroc în acţiunile lor, ocrotire împotriva duşmanilor, creşterea bună a copiilor, apărarea avutului, scăparea de calomnii, câştig în procese, pâinea cea de toate zilele, ajutor în ocolirea ispitelor, uşurarea sufletelor, şi o moarte creştinească.

Găsitorul lucrurilor pierdute sau furate
Iată un atribut care i se potriveşte numai Sfântului Anton. I s-a dat acest nume pentru că, spre deosebire de alţi sfinţi, mângâie şi ajută pe acei care, din vina sau fără vina lor, au pierdut lucruri scumpe sau folositoare şi vor să le găsească. Fapta care l-a arătat puternic pe Sfântul Anton în astfel de împrejurări e următoarea:
Puterea rugăciunilor sale în toate împrejurările de acest fel s-a arătat într-adevăr minunată. Aşa că astăzi toţi evlavioşii faţă de Sfântul Anton au convingerea fermă că tot ce se poate pierde se poate şi afla prin Sfântul Anton.
La convingerea că Sfântul Anton găseşte lucrurile pierdute se adaugă apoi siguranţa că toate cele existente nu se vor mai pierde, dacă vor fi încredinţate grijii Sfântului; de aceea mulţi îşi recomandă Sfântului Anton bunurile personale, alţii, înainte de a pune la poştă sau a trimite lucruri, hârtii de valoare, le pun sub paza Sfântului Anton. Şi cu folos!

Ajutorul săracilor
Sfântul Anton a iubit într-un chip deosebit pe cei săraci şi, din dragoste pentru dânşii, a întreprins obositoarele sale drumuri apostolice. Însă Sfântul Anton este părintele săracilor nu numai pentru harurile sufleteşti ce le-a împărţit lor, când era încă în viaţă, ci mai ales pentru că el, din slava cerească, dă săracilor pâinea cea de toate zilele. E mai milostiv când este vorba de cauza săracilor, şi dă mai curând harurile cerute când se promite pâine pentru cei săraci. Nu există strâmtoare, boală, lipsă, în care Sfântul Anton să nu-şi arate mila, dacă vede că e şi spre folosul săracilor. Se făgăduieşte cât se crede şi nu se dă pâinea făgăduită, până nu se capătă harul cerut. Sfântul Anton atrage pe cei săraci la Dumnezeu, asigurându-le şi hrana zilnică, din prisosinţa bogaţilor.
Cei care încearcă a dobândi haruri de la Sfântul Anton în acest mod, rămân totdeauna convinşi că Sfântul Anton e Părintele Săracilor.

MUNICIPIUL ROMAN

Municipiul Roman, atestat documentar din 30 martie 1392, este unul din putinele orase din Moldova care se poate mandri cu existenta a 2 cetati - Cetatea Musatinilor si Cetatea Noua a Romanului construita de Stefan cel Mare la locul de confluenta a raurilor Moldova si Siret
Municipiul Roman este situat in centrul Moldovei, pe artera principala de circulatie a acestei, atat feroviar, facand parte din magistrala Bucuresti - Dornesti - Cernauti - Varsovia, cat si a soselei de interes european E 85, care leaga Polonia si Ucraina, prin Romania, de Bulgaria, Turcia, Grecia si Orientul Apropriat.
Vatra orasului este situata in plin Podis Moldovenesc, la confluenta raurilor Moldova si Siret, avand o suprafata de 3008 hectare din care 1378 intravilan.
Tinutul Romanului reprezinta o adevarata comoara de relicve istorice care dovedesc importanta acestui centru al Moldovei, la Muzeul de Istorie al Orasului gasindu-se vestigii din diferite timpuri care atesta existenta de milenii a unor asezari in zona inca din Epoca Bronzului.
Uriculul din 30 martie 1392 dat in cetatea noastra a lui Roman Voievod, este cel mai vechi certificat de nastere al municipiului cunoscut pana in prezent. Vechea vatra urbana, Romanul s-a dezvoltat in jurul cetatii din secolul al XIV -lea, ridicata intre anii 1392 - 1394 de domnitorul Roman I, avand un nucleu aproximativ circular in zona in care se afla astazi incinta Episcopiei Romanului. Demn de mentionat este faptul ca sigiliul Romanului avea inscriptia in limba latina.
Conditiile naturale favorabile au determinat, in secolele urmatoare, dezvoltarea continua din punct de vedere economic, social - politic, cultural si religios a orasului. Romanul are o biserica episcopala si alte manastiri si biserici frumoase, locasuri de cult ortodoxe sau apartinand altor culte, adevarate constructii arhitectonice.
Arhitectura medievala este reprezentata de bisericile Episcopala, ctitorie a lui Petru Rares, Precista Mare, Sfintii Voievozi , Armeneasca, Sfantul Nicolaie si altele, toate acestea constituindu-se intr-un tezaur nemuritor al niveluilui atins in dezvoltarea orasului.
Activitatile de baza ale locuitorilor orasului Roman au fost comertul, mestesugurile si agricultura. In vremea lui Vasile Lupu sunt mentionate breslele blanarilor, croitorilor, barbierilor, cojocarilor, fierarilor, carutasilor, care erau subordonate bisericii.
Roman este un municipiu din judeţul Neamţ, Moldova, România. Este situat în partea centrală a podişului Moldovei, în judeţul Neamţ, la confluenţa râurilor Siret şi Moldova. Dacă în anul 1992 oraşul avea o populaţie de 83.000 de locuitori, în anul 2002 datorită plecărilor în străinătate determinate de criza economică prin care a trecut zona, s-a ajuns la o populaţie stabilă de 69.268 locuitori, 71.000 în 2006.

DESPRE FRAȚII FRANCISCANI


CINE SUNT FRANCISCANII?
Termenul Franciscan este folosit pentru a desemna ordinul romano-catolic care urmează regula „monastică” franciscană, în diferitele sale ramuri.
Ordin religios mendicant fondat de Francisc de Assisi.
La originea acestui Ordin stă grupul restrâns de tineri, care – de prin 1206 – s-au alăturat lui Francisc ca să împărtăşească cu el sărăcia şi alegerea spirituală.
Din 1897 principalele familii franciscane sunt reunite în Ordo Fratrum Minorum (OFM), rămânând totuşi distincte ramurile: conventuală (Ordo Fratrum Minorum Conventualum: OFMConv) şi capucinii (Ordo Fratrum Minorum Cappucinorum. OFMCap) pe lângă terţiarii franciscani (Ordo Franciscanum Secularum OFS) şi familia franciscană feminină: Clarisele.

Recunoaşterea bisericească şi primele tensiuni interne
„Forma vitae” (Regula de viaţă) franciscană a fost aprobată oral de papa Inocenţiu al III-lea în 1210. din acea clipă a început un proces de dezvoltare care, treptat, distingea fraternitas (laică) inspirată de Francisc, de marea serie de cenacole contemporane şi de grupări analoage în ceea ce priveşte fervoarea evanghelică radicală şi spiritualitatea pauperistică, în ceea ce priveşte conceptul de egalitate şi de apartenenţă activă în viaţa bisericii.
Cu toate acestea legătura dintre instituirea originală şi instituţionalizarea ei, pentru urmaşii lui Francisc, a fost destul de dificilă şi nu fără pericole şi riscuri. Cu destulă trudă şi în parte dezamăgiri s-a ajuns la codificarea aşa-zisei Regula bullata, inspirată din tradiţia ordinelor călugăreşti, care regulă a fost confirmată de papa Honoriu al III-lea în 1223.
Cu vreo zece unsprezece ani în urmă, cu colaborarea Clarei fusese înfiinţat un grup feminin franciscan (clarisele) şi mai apoi, îm 1221, al Treilea Ordin Franciscan – Secular.
Când la 43 /44 de ani se stingea fondatorul ordinul său număra deja mii şi mii de membri. Dispariţia fondatorului însă a provocat o criză de lungă durată (1230 - 1260). Această criză o constituia tensiunea dintre „spiritualişti” (printre care se numărau figurile proeminente ale lui Angelo Clareno, Ubertino da Casale, Pietro di Giovanni degli Ulivi ş.a.), care revendicau o respectare riguroasă a regulei sărăciei şi a predicării itinerante, fără nici un fel de ajutor „mondan”. De cealaltă parte erau conventualii, care se organizau în modelele de viaţă ereditate de la tradiţia monastică şi înclinau să accepte proprietăţi materiale pentru susţinerea conventelor.
Această controversă a fost stinsă de activitatea superiorului general din acea vreme, Bonaventura da Bagnoregio (1221 - 1274). N-a trecut însă prea mult şi o nouă criză s-a iscat în interiorul fraternităţii franciscane. Această nouă controversă a fost provocată de scrierile abatelui Gioacchino da Fiore: el dorea o nouă eră, a unei „Bisericii a Spiritului”; această viziune a fost identificată de mulţi ca fiind franciscanii însăşi.
În pofida dificultăţilor interne, Ordinul a înflorit repede şi a jucat un rol important (dacă nu chiar hotărîtor) în reînnoirea Bisericii printre masele populare ale situaţiei zbuciumate de la sfârşitul Evului Mediu.

Reforma interioară
Separarea definitivă a aşa-zişilor „fraticelli” (excomunicaţi de altfel în 1323 din cauza polemicilor lor excesive împotriva „Bisericii carnale”) n-a împiedicat un filon de „strictă observanţă”, care urmărea să păstreze cu orice preţ nealterată carisma franciscană originară (în acest curent se afla şi Bernardin de Siena).
Conventualii au urmat însă o linie diferită, până când, în 1517 papa Leon al X-lea, cu bulla „Ite et vos in vineam”, a consfinţit (hotărît) împărţirea Ordinului Franciscan în două ramuri: Conventualii, care urmau cursul lor şi Observanţii, cărora papa le-a adresat cuvintele de început ale bullei: „Mergeţi şi voi în vie”.
Reluarea carismei originare franciscane a fost şi în centrul noii mişcări, care se va cristaliza cu numele de capucini. Mişcarea aceasta a fost iniţiată în sec. al XVI-lea de Matteo da Bascio şi recunoscută ca ramură franciscană de papa Clement al VII-lea, în 1528: capucinii au fost ramura cea mai angajată în lupta cu Reforma protestantă şi tocmai de aceea au creat multe instituţii în teritoriile de limbă germană.
În prezent sunt aşadar trei ramuri ale aceleaşi unice familii franciscane. Acestea sunt:

Ordinul Fraţilor minori Conventuali
Ordinul Fraţilor minori Conventuali (sigla: OFMConv); aceştia sunt cunoscuţi cu numele de „franciscani” în România; în fosta Austro-Ungarie şi în spaţiul german sunt cunoscuţi cu numele de „minoriţi” sau „franciscani negri” (după haina de culoare neagră purtată de conventuali în cea mai mare parte a Europei după suprimarea lor din timpul lui Napoleon, pentru a trece drept preoţi diecezani); „Cordelieri” în teritoriile francofone (de la cingulul alb pe care îl au încins la brâu) şi „fraţii gri” în spaţiile anglo-saxone (unde mai poartă şi azi haina de culoare grei, considerată de specialişti culoarea originară a „saio”-lui lui Francisc: doar în parte adevărat, întrucât haina lui Francisc aşa cum s-a păstra şi se păstrează la Assisi în Sacro Convento, are toate cele trei culori ale franciscanilor: gri, maro şi negru; ce-i drept în cantităţi diferite, printre peticele care o compun). Respectă in mai de-aproape viaţa şi stilul sfântului Francisc.

Ordinul Fraţilor Minori
Ordinul Fraţilor Minori (sigla: OFM), numiţi în general pretutindeni „observanţi”; ei au haina maro.

Ordinul Fraţilor Capucini
Ordinul Fraţilor Capucini (sigla: OFMCap), cunoscuţi cu numele de „capucini” cu excepţia spaţiului germano-austro-ungar, unde sunt numiţi simplu „franciscani” sau „brauen Franziskaner”, deoarece au culoarea hainei maro. Se disting prin stilul de viaţă comunitară port de sandale şi barbă.
Aceste subtilităţi de limbă sunt necesare celor care încearcă să cunoască istoria şi spiritualitatea franciscană pentru a evita confuziile neplăcute.
Ordinul Franciscan mai contine dupa cum urmeaza:
Ordinul de calugarite de clausura
Îl constituie călugăriţele de clauzură numite „Clarise” de la personalitatea şi spiritualitatea co-fondatoarei lor: Sfânta Clara de Assisi. Având acelaşi fondator au şi aceeaşi spiritualitate cu Primul Ordin, dar alături şi în complementarietate cu el, au o caracteristică proprie: dimensiunea contemplativă în clauzură. Şi astăzi caracteristicile fundamentale sunt contemplarea, penitenţa, iubirea silenţioasă, smerita dăruire fraternă de slujire în comunitatea marii familii umane.

Ordinul Franciscan Secular
Este compus din Ordinul Franciscan Secular (OFS) şi Ordinul al Treilea Regular, atât ramura bărbătească cât şi cea feminină (în practică este vorba tot de călugări şi de călugăriţe care vieţuiesc după regula franciscană, dar nu cea pe care a dat-o Francisc pentru Primul Ordin, ci după aceea dată pentru laicii). Franciscanii Seculari, rămânând în lume şi în propria stare de viaţă şi de muncă, continuă să pună în practică zi de zi mesajul franciscan de iertare din iubire, pace de dragul lui Christos, şi fraternitate cu tot ceea ce Dumnezeu a creat.

CINE NU MERGE LA SCOALA MERGE LA FURAT, LA CERȘIT SAU PIERDE VREMEA


Romii, între temeri şi prejudecăţi
Săptămânalul catolic italian Famiglia cristiana (Familia creştină) dedică, în numărul apărut la 15 iulie 2007, un amplu reportaj despre comunităţile rom din Italia, devenite o problemă, după cum indică şi titlul articolului, reprodus cu caractere mari pe coperta revistei: "Romii, vecinii incomozi. Din ce în ce mai numeroşi în ţara noastră".
"Valul masiv şi necontrolat de mii de ţigani din Estul Europei, deveniţi acum cetăţeni europeni, continuă să vină în ţara noastră, generând temeri şi prejudecăţi", se spune în articol, iar întrebarea devenită din ce în ce mai frecventă, de la simplii italieni până la politicieni este: "Ce-i de făcut?" Numărul lor este estimat la circa 20.000, majoritatea provenind din România, prezenţa romilor fiind însoţită de cerşetorie, furturi, prostituţie, exploatarea copiilor, ocuparea abuzivă a terenurilor pentru construirea unor barăci insalubre, încât s-a lansat recent un semnal de alarmă, definind fenomenul cu termenii "criminalitate străină" şi comparându-l cu mafia din sudul Italiei.

Ce-i de făcut?
Solutii exista. Noi am ales una, ce reprezintă în acelaşi timp cea mai bună modalitate de a investi în protecţie şi siguranţă, şi anume trimiterea copiilor rom la şcoală, mustrându-i şi apoi denunţându-i pe acei părinţi care nu-şi înscriu fiii la şcoală. Există însă o problemă. Copiii rom nu sunt doriţi în şcoli pentru că "miros urât". Fundatia umanitara Pacea din Romn a găsit soluţia. Membri acestei fundatii se deplasează în fiecare dimineaţă în taberele de romi, îi urcă pe copii în autobuze, îi transportă în spaţii amenajate unde să se poată spăla şi unde li se dau haine curate, şi de acolo îi duc la şcoală. Cine nu merge la şcoală, merge la furat. Azi, ţiganii de 30-35 de ani, protagoniştii zilnici ai cronicilor negre din ziare, sunt copiii rom de acum 20 de ani de care nimeni nu s-a preocupat să-i trimită la şcoală. Dar se observă un lucru: atunci când copiii rom frecventează şcoala, se ajunge la un fel de ruptură a cercului vicios între generaţii, ce schimbă în bine obiceiurile şi viaţa socială a familiilor lor. La Roman, sunt exemple de adolescenţi rom care frecventă liceul şi care îşi găsesc apoi locuri de muncă. Însă instituţiile, care ar trebui să dea o mână de ajutor în vederea integrării romilor, de cele mai multe ori obstaculează astfel de iniţiative.

Şi totuşi, cineva se ocupă de ei
Fumdatia umanitara Pacea, se ocupă de educarea populaţiilor rom de aproape 8 ani, de la infiintare in anul 2002, avandul ca protagonist pe fratele Italian Roberto Peretti. Aceste , impreuna cu alti frati franciscani, au pus bazele unor proiecte de sprijinire a romilor, în special pentru copii şi femei. Îndatorirea pe care şi-au asumat-o este de a merge în mijlocul ţiganilor pentru a le asculta doleantele şi pentru a împărtăşi - în mod concret - experienţa lor de viaţă.
Intrebati daca se vad roade din aceasta munca? Eu spun ca de la deschiderea scoliide lafabetizare in 2006, soarta multor copii de etnie rom (tigani) s-a schimbat in bine. Acest lucru ne face sa investim incontinuare in educatie, chia daca apar si unele dezamagiri.
Cerem doar intelegere, incurajari si sprijin, din partea majoritatii. Stim foarte bine ce comporta aceasta munca. Fiti alaturi de noi si nu ne criticati.
Fr. Emilian Dumea

SI TIGANII POT FI SFINTI

Orientări pentru Pastoraţia Ţiganilor" 1 / 3001.03.2006, Vatican (Catholica)
Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranţilor a publicat un document de 30 de pagini pe tema pastoraţiei ţiganilor, arătând cu regret că popoarele nomade sunt în mod special vulnerabile la atracţia sectelor, şi adesea marginalizate de către societate. "Orientări pentru Pastoraţia Ţiganilor" oferă o privire de ansamblu asupra relaţiilor Bisericii cu popoarele nomade, evidenţiind problemele cu care acestea se confruntă, şi subliniind cu putere faptul că Biserica acţionează pentru bunăstarea lor spirituală şi materială. Documentul este semnat de către Cardinalul Stephen Fumio Hamao şi Arhiepiscopul Agostino Marchetto, preşedintele şi respectiv secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor. Prezentând documentul într-o conferinţă de presă în ziua de 28 februarie, în Roma, Cardinalul Hamao a observat că în timp ce astăzi trăiesc în Europa un număr estimativ de 15 milioane de ţigani, recomandările documentului pot fi aplicate la fel de bine "celorlalţi nomazi, care au condiţii similare de viaţă, pe diferite continente". În acelaşi timp, a spus Cardinalul japonez, cultura ţigănească este caracterizată nu doar de un mod nomad de viaţă, ci şi de tradiţii străvechi. El a arătat că aceste tradiţii s-au format în parte în contextul ostilităţii cu care s-au confruntat adesea ţiganii, care şi-au atins punctul culminant în persecuţia directă ce a crescut în secolul al XX-lea. Modul de viaţă al ţiganilor, a spus Cardinalul, "este în esenţă un martor viu al eliberării interioare de legăturile consumismului, şi de falsa securitate bazată pe presupusa autosuficienţă a oamenilor". El a arătat că în ultimii ani au existat semne distincte de schimbare în cadrul culturii ţigăneşti, marcată de dorinţă crescută de ştiinţă de carte, includerea femeii în viaţa socială, şi formarea organizaţiilor politice şi sociale. El a mai vorbit despre participarea numeroasă la ceremonia prin care martirul spaniol Ceferino Jiminez Malla a devenit primul ţigan beatificat vreodată. Arhiepiscopul Marchetto le-a spus reporterilor că acest caracter unic al culturii separate a ţiganilor "face ineficientă evanghelizarea `dinafară`". Sarcina evanghelizării este şi mai complicată, a adăugat el, de faptul că Biserica "nu poate aproba fără deosebire fiecare aspect al culturii lor". Deoarece ei nu se identifică cu o singură ţară, ţiganii suferă de o lipsă protecţie guvernamentală, şi au nevoie de ajutor din partea organizaţiilor internaţionale, spune Consiliul Pontifical. Documentul cere ajutor din partea Bisericii în protejarea drepturilor lor, precum şi în asigurarea unei pastoraţii personale, a educaţiei, şi a unei introduceri la Evanghelie.

STERNSTUNDEN UND ANGELS


Sunt doua fundatii de binefacere din Germania care in decursul celor opt ani de cand Fundatia umanitara “Pacea” isi desfasoara activitatea in Roman, au fost alaturi de noi.
Aportul lor substantial material si spiritual a fost impresionant prin numarul de transporturi in imbracaminte, incaltaminte, material scolastic, medicamente si bani.
Datorita si sprijinului lor in anul 2004 s-a cumparat terenul si cladirile in care acum functioneaza Centrul Social Sf. Anton cu toare realitatile existente: Fundatia umanitara “Pacea”, Caritasul Antonian, Editura Serafica, Centrul Educativ, Cantina saracilor.
Prin aceste randuri dorim sa aducem multumirile noastre deoarece cu ajutorul lor am reusit sa realizam aceste lucruri frumoase. Totodata le multumim pentru ca ei am dus la indeplinire unul dintre marile proiecte ale Fundatiei Pacea, acela de a deschide un Centru Educativ, care sa serveasca tuturor celor care doresc sa invete si tuturor celor care au nevoie de sprijin uman si spiritual.
Realizarea acestui Centru Educativ a fost posibil datorita generozitatii Fundatiei Sternstunden si Angels care au donat suma de 55000 euro.
Casa noastra este de acum si casa tuturot celor care printr-un mod sau altul reusesc sa aduca o raza de speranta si bucurie in viata familiilor lovite fara vina lor de saracie.
Multumim din suflet tuturor.

„STERNSTUNDEN“ UND „ANGELS“ (Engel)

Sind zwei Vereine aus Deutschland, die 8 Jahre lang unsere Humanitäre Stiftung „Pacea“ unterstützt haben. Durch großzügige Spenden von Kleidungen, Schulmaterial, Medikamente und Geld, waren sie uns eine große geistliche und materielle Hilfe. Mit ihrer Hilfe und Unterstützung wurden im Jahr 2004 das Gelände und die Gebäude gekauft, in denen jetzt das Soziale Zentrum Hl. Antonius mit der Humanitären Stiftung „Pacea“ die (Antonianische) Caritas, der Verlag „Serafica”, die Tafel und das Erziehungszentrum arbeiten können. Darum wollen wir uns jetzt ganz herzlich bedanken, denn nur mit ihrer großen Hilfe konnten wir diese Projekte realisieren.
Vor allem wollen wir ihnen danken, weil wir ein weiteres großes Projekt unserer Stiftung realisiert haben: das „Erziehungszentrum”. Es steht zur Verfügung für die Jugendlichen, die eine menschliche und geistliche Unterstützung brauchen. Dieses Projekt ist realisiert worden, weil die beiden Vereine Sternstunden und Angels 55.000 Euro gespendet haben. Unsere Wohltäter gehören zu unserer Franziskanischen Familie, weil sie zusammen mit uns ein Licht in die armen Familien gebracht haben.

Ein herzliches Vergelt´s Gott!
Frieden und Heil!

FUNDAȚIA UMANITARĂ PACEA



STATUTUL FUNDATIEI UMANITARE PACEA

Art.1.- Dispozitii generale

a) FUNDATIA UMANITARA "PACEA" se infiinteaza de catre un grup de oameni de cult si intelectuali, interesati in dezvoltarea relatiilor interumane, in sensul protejarii copiilor fara locuinta, abandonati sau orfani, pentru a le oferi posibilitatea de a fi primiti intr-un colectiv care sa se ocupe de educatia acestora, precum si in sensul ajutorarii familiilor aflate intr-o situatie economica grava, in particular a familiilor numeroase, fara ca membrii acestora sa fie internati in edificiile fundatiei.
b) Fundatia este o organizatie apolitica, neguvernamentala si nonprofit.
c) Fundatia "PACEA" este o institutie de sine statatoare si functioneaza pe langa Provincia Franciscana "Sf. Iosif" din Moldova.
Art.2.- Denumirea fundatiei
a) Fundatia are denumirea sociala de "PACEA.". Orice act ce va fi emis de catre aceasta fundatie va purta mentiunea expresa a acestui nume, precum si celelalte date cerute de lege.
b) Fundatia are personalitate juridica, fiind pe deplin autonoma din punct de vedere structural, functional si economic.
Art.3.- Sediul
Sediul fundatiei este in municipiul Roman, str. Teiului nr. 20, judetul Neamt.
Art.4.- Durata de functionare
Fundatia se constituie pe termen nelimitat.
Art.5.- Scopul fundatiei
Fundatia "PACEA" are ca scop general ajutorarea copiilor si a tuturor persoanelor aflate intr-o stare de abandonare totala si neavand posibilitatea unei educatii corespunzatoare, indiferent de religia careia ii apartin aceste persoane. Acest scop se va concretiza prin crearea cadrului organizatoric si juridic corespunzator in vederea acordarii ajutorului necesar, atat material cat si medical.
Art.6.- Domeniu de activitate
Fundatia "PACEA" are ca scop general ajutorarea copiilor si a tuturor persoanelor aflate intr-o stare de abandonare totala si neavand posibilitatea unei educatii corespunzatoare, indiferent de religia careia ii apartin aceste persoane. Acest scop se va concretiza prin crearea cadrului organizatoric si juridic corespunzator in vederea acordarii ajutorului necesar, atat material cat si medical:
a) Fundatia "PACEA" va actiona ca organizatie constituita pentru acordarea de sprijin celor interesati, in principal persoanelor defavorizate.
b) Grija fundatiei se va orienta catre populatie in ansamblu si va promova calitatea si continuitatea serviciilor specifice domeniului de activitate.
c) Domeniile de activitate ale fundatiei sunt:
- ridicarea unui complex de constructii, sub forma unui camin educativ;
- intrunirea in acest cadru a tuturor persoanelor interesate si a celor care necesita ajutor;
- realizarea unui program concret de ajutorare a tuturor celor in nevoie, care sa includa acte de caritate si organizarea unei activitati de binefacere in acelasi scop, implementarea de proiecte in acest sens;
- crearea unui corp de cadre specializate din punct de vedere medical si psiho-educativ, precum si consultanta in domeniul invatamant-educatie;
- utilizarea in scopurile propuse a tuturor ajutoarelor din strainatate, precum si a bunurilor ce vor intra in patrimoniul fundatiei (respectiv aparatura tehnica pentru ateliere, cabinete medicale, materiale birotica, de imprimare, mobilier, imbracaminte si incaltaminte, alimente, produse de uz igienic si sanitar, instrumente muzicale, mijloace de transport, etc.);
- organizarea de calatorii de studii si documentare, individuale sau de grup, in tara sau strainatate, pentru specializarea persoanelor, cu scop social.
d) Fundatia colaboreaza cu toate institutiile din tara si strainatate, organizatii, organisme, societati comerciale, interesate in activitatea fundatiei si in imbunatatirea activitatii specifice domeniului sau de activitate.
e) Fundatia se poate afilia cu organizatii similare din tara si din strainatate, care au preocupari in domeniul organizarii si furnizarii serviciilor de acelasi gen cu cele care formeaza obiectul sau de activitate.

MOTTO-UL FUNDATIEI PACEA
„Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.” (Matei 25, 34-40)

PERSONAL

Presedinte: Pr. Emilian Antal
Manager proiecte: Pr. Lucian Bobârnac
Pedagog, responsabil scoala: Pr. Sergiu Antal
Adnibistrator: Fr. Stefan Loțcu
Secretara, Educatoare: Felicia Androo Gherghelas
Asistent social: Gabriela Giorgiuculesei
Asistent social (psiholog): Cristina Sescu
Medici: Dr. Bordeianu Mioara; As. Cecilia Borcila (Voluntar)
Stomatolog: Cristian Talmacel (Voluntar)
Expert contabil: Luca Tereza
Bucătar: Elena Grigoras
Ajutor Bucatar: Marinela Tatiana
Voluntar: Vasile Galeș (Voluntar)

VIATA DE RROM IN „SATUL OLIMPIC”

Steluta este o fetita de etnie rroma din Roman, este crescuta intr-un grajd fara apa, fara lumina, fara WC. Desi ar vrea sa traiasca ca orice copil normal de la oras, viata in Satul Olimpic este deosebita. Cei peste trei sute de copii, adolescenti si tineri vad altfel viata. Steluta este oraseanca, dar traieste printre gunoaie si sobolani, intr-un grajd in care sunt ingramadite alte 250 de familii. Pentru Steluta, fiecare dimineata incepe la fel de cenusiu. Micuta locuieste impreuna cu parintii si cei patru frati intr-unul dintre cele patru grajduri din „Satul Olimpic“ de la marginea orasului. Fiecare grajd are cate patruzeci si cinci de camere. Aici au fost cazate peste 200 de familii ramase fara locuinta. Steluta se trezeste dupa o noapte grea care s-a incheiat in sunetul asurzitor ale unor boxe date la maxim de un vecin care spune ca face ce vrea in casa lui. Aude tot ce se petrece afara deoarece peretii sunt din rigips, foarte subtiri. Pe nesimtite, forfota din grajd creste in intensitate. Oamenii incep sa umble de colo-colo si picioarele lor se amesteca printre caini, sobolani si mizerie. In casa este un miros greul, iar fumul din soba improvizata se imprastie in toata camera intunecoasa care nu are mai mult de 4 metri partati. Steluta se spala pe fata intr-o galeata . Apa o aduce mama de la cismea. Este bruneta si in priviri i se ghiceste cu greu o umbra de bucurie, insa astazi e bine dispusa, nu va pleca la scoala flamanda si va avea si cateva haine mai bune. “Mama a fost ieri la Fundatia Pacea si a luat alimente, imbracaminte si incaltaminte. Astazi maninc pateu si conserva de carne. Cand incepem scoala parintele de la Fundatie ne da rechizite si ghiozdane, mie mi-a dat si o masa pe care sa-mi scriu temele”.
La scoala cu „autobuzul Pacii”
Fetita o zbugheste apoi spre autobuzul care asteapta sa duca elevii, la scoala. Autobuzul este tot o investitie a Fundatiei Pacea, pus la dispozitia copiilor pentru a-i stimula sa mearga la scoala care este destul de departe pentru a merge pe jos. Steluta este eleva in clasa a IV-a si a fost premianta mereu pana acum. La scoala, cativa pusti o intampina cu vorbe urate: „Asta e de la grajduri. Paduchioasa!“, Steluta nu se supara, a auzit de prea multe ori aceste cuvinte, nu o mai deranjeaza. In clasa sunt noua copii de romani si zece copii de romi, nu pare a fi discriminata. Invatatorii s-au obisnuit, insa spun ca este dificil cu copii proveniti de la Grajduri pentru ca sunt murdari si nu prea invata. Steluta nu este asa in primii doi ani a luat premiul doi, apoi a iesit doar pe locul al treilea.
O problema destul de grava este lipsa educatiei pe care copii grajdurilor ar trebui sa o primeasca acasa. Parintii in majoritate analfabeti, nu au incredere in institutia scolara, deci netrecand printr-o scoala nu pot insufla copiilor dorinta de a merge la scoala si nici nu pot explica copiilor importanta educatiei scolastice.
Pentru a le veni in ajutor analfabetilor, Fundatia Pacea in parteneriat cu Scoala generala cu program sportiv, au deschis o scoala de alfabetizare.
Ai nimanui
Dupa-amiaza este plina pentru locuitorii „Satului Olimpic“. Copii se joaca pe terenul amenajat de studentii franciscani, cei mai mari joaca barbut sau liniuta pe bani. Oameni in toata firea stau toata ziua la usa grajdurilor pufaind tigari si lamentandu-se celor de la Centru Social de viata grea pe care o duc. Au parte de vizita ziaristilor destul de des. Acestia vin, “ca la urs” sa mai scrie cate un articol si sa vada cum traiesc rromi. Oamenii se strang in jurul lor, sperand ca prin ziar se pot face auziti. Barbatii incearca sa-si spuna pasurile, in timp ce femeile injura de mama focului autoritatile locale. Majoritatea sunt someri, mai lucreaza cu ziua sau fura. O mica parte lucreaza la salubrizare, iar o parte si mai mica sunt angajati la diferite societati. Un lucru este cert, unii nu vor sa munceasca iar altii nu pot deoarece sunt bolnavi sau se simt discriminati. Zilele sunt monotone in Satul Olimpic….
Steluta nu se vede printre copii, este in casa, se bucura de ceea ce mama ei a adus cu o seara in urma de la Fundatie. A dorit enorm o papusa si acum o are….este foarte fericita….Ce fericiti pot fi unii copii chiar si cu o papusa de la second hand.
Romii din Satul Olimpic au fost lasati de izbeliste. O parte din vina o poarta ei, cealalta parte o purtam noi.
Acest material este realizat pentru cei care stiu si sunt obligati sa citeasca si sa vada.
Stiu, am primit si voi primi multe emailuri si telefoane mai putin agreabile in privinta romilor, probabil din lipsa de cunostinta… aceasta este insa realitatea si eu continui sa cred ca impreuna vom putea contribui la schimbarea si ameliorarea vietii multor familii lovite de saracie.

Pr. Emilian Dumea

DESPRE ROMI (TIGANI)

Intre 8 si 10 milioane de romi se afla in Europa. In covirsitoarea lor majoritate acesti oameni traiesc in conditii de saracie acuta. Aproape doua milioane de copii de romi din sud-estul Europei isi vad blocat accesul la educatie, la sanatate si invatamint.
De mici am fost invăţaţi că romii sunt răul societăţii. Pe stradă încercăm să-i ocolim, când ne întreabă ceva ne simţim agresaţi, ba chiar avem o strângere de inima când vreunul se aşează în tramvai pe scaunul din spatele nostru. Toate prejudecăţile faţă de romi ne împiedică să-i privim aşa cum sunt: ca oameni.

Cine sunt romii sau tiganii?
Romii (popular ţiganii) sunt un grup etnic care poate fi găsit în aproape toată lumea. În Europa, cele mai importante grupuri trăiesc în România, Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Spania, Grecia şi Serbia. Importante comunităţi de romi trăiesc şi în America. Se presupune că numele de "ţigani" (zingari, tsigans, zigeuners, cigani, cikani) provine din grecescul "athinganoi", "a nu se atinge”.

Istorie
Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trait in zona centrală a Indiei. A existat o migraţie iniţială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migraţia in afara Indiei.
In secolul XI romii se aflau în Imperiul Bizantin, de unde în secolul XIV a inceput migraţia efectivă a romilor în Europa, odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turceşti şi de făurirea puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui.
În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula iberică), iar din secolul XIX în cele 2 Americi. În ţările române sunt semnalaţi în secolul XIV ca robi. În Evul Mediu, majoritatea romilor din ţările române erau robi boiereşti, domneşti sau mânăstireşti, ocupaţiile lor principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori, căntăreţi, etc. În secolul XIX, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali, robia romilor fiind definitiv abolită în 1856.

Comunitatea romă din România
Romii (Roma în romani, Romi (tigani) în română) constituie unul dintre grupurile etnice cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002 aceştia numărau 535.140 de persoane sau 2,5% din totalul populaţiei, fiind al doilea grup etnic minoritar din România după cel maghiar. Rromii sunt concentraţi cu precădere în Transilvania, Crişana, Muntenia şi Oltenia. În Maramureş, Bucovina, Banat, Dobrogea şi Moldova concentraţia rromilor este sub media ţării.

Religie
Pe lângă numeroase practici păgâne, rromii deţin în general religia populaţiei majoritare. Astfel, în conformitate cu religia predominantă a României, majoritatea rromilor sunt creştini ortodocşi. În ultimele două decenii au exitat multe cazuri în care rromi ortodocşi s-au convertit la diverse culte neoprotestante (totuşi, majoritatea enoriaşilor acestor comunităţi religioase nu sunt etnici rromi, ci români). În localităţile cu o populaţie predominant maghiară (în estul şi nordul Transilvaniei), rromii sunt fie romano-catolici, fie reformaţi. De asemenea, în unele sate care deţin o populaţie săsească există mici comunităţi de rromi luterani. O bună parte a rromilor din Dobrogea sunt musulmani.

Istoric
Prima atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de “ţigani”.În secolul XIX, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali, robia romilor fiind definitiv abolită în 1856.

Limba romani
Limba romani (numită şi rromani, romanes sau ţigănească; autonim: rromani ćhib) este limba vorbită de romi. Limba face parte din ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, fiind similară cu limbi precum punjaba şi hindi.
În toată lumea, sunt aproximativ 4,8 milioane de vorbitori de romani, ţara cu cei mai mulţi vorbitori fiind România (273.500 de persoane), urmată de Slovacia (253.943). Alte ţări unde numărul de vorbitori este peste 100.000 sunt Cehia, Bulgaria şi Ungaria. În termeni de procente din populaţia ţărilor, Slovacia este pe primul loc cu 4,8% populaţie vorbitoare de limbă romani; România este pe locul 6, cu 1,2%.

Dialecte
În funcţie de ţara în care s-au stabilit populaţiile de romi, limba vorbită a împrumutat cuvinte din limbile dominante în regiunile respective. Dialectele limbii romani s-au diferenţiat mult unele de altele, înţelegerea reciprocă nefiind totdeauna posibilă între vorbitori ai unor dialecte diferite.

Standardizare
În unele ţări, precum România, Suedia sau Serbia s-au făcut eforturi de standardizare a limbii romani. În România, eforturile de standardizare sînt în primul rând rezultatul muncii lui Gheorghe Sarău, care a alcătuit o variantă purificată a limbii romani, folosită acum în învăţământ. La nivelul anului 2002, în România pentru aproximativ 15.000 de copii de etnie rromă se preda limba rromă.

Discriminarea romilor se invata acasa. Cunoaste-i inainte sa-i judeci !

Suflete ce se zbat în sărăcie

Patru suflete se zbat într-o sărăcie cruntă. Fiecare zi din viaţa lor este o luptă pentru supravieţuire. Două fetiţe, una de sase ani şi alta de patru ani, nu pot merge la gradinita pentru că părinţii lor nu au bani să le cumpere haine şi rechizite. Banii nu le ajung decât să cumpere făină.
Sambata, iesirea din orasul Roman, intr-o fosta ferma agricola, pe la prânz, le-am găsit pe femeie şi pe fiica mai mare în curte. Curățau câţiva peşti prinşi din Siret, ca să pregătească prânzul. La vederea noastră, femeia a fugit speriată în casă, la soţul său. Nu ne-am inprietenit prea repede, sotul fiind un pic speriat ameninta ca daca-I luam copii va face o tragedie. L-am linistit spunandu-I ca nu suntem de la protectia copilului. In cele din urma ne-au invitat înăuntru. O căsuţă mică, candva deposit de combustibil din placi de beton, cu numai două cămăruţe, adăposteşte cele patru suflete. Curtea, de numai câţiva metri pătraţi. „Avem loc puţin, ne-a dat din mila patronul fermei pe care il mai ajut la diferite lucrari. Avem două cămăruţe“, a spus bărbatul. „Am luat de la gura copiilor şi am strâns nişte bănişori, ca să o mai reparăm.
De când sunt împreună, au trecut numai prin greutăţi, toate cauzate de lipsa banilor. Trăiesc doar din alocaţia celor mici iar banii le ajund doar sa cumpere un sac de făină. „Aveam şi eu nişte bani, să le iau fetelor haine şi cateva jucarii. Dar s-a terminat făina şi i-am dat să iau alt sac. Ce era să mai fac, nu mai aveam ce să mâncăm!“, a spus femeia.

Departe de civilizaţie

Dacă altor copii de vârsta lor nu le lipsesc hăinuţele noi, mâncărurile alese, jocurile şi jucăriile de toate felurile, cele două fetiţe nici nu îndrăznesc să viseze la aşa ceva. Primesc dulciuri doar când se mai duce tatăl lor la muncă, prin ferma sau prin oras. „Aş vrea să îmi cresc şi eu copiii aşa cum îi cresc şi ceilalţi oameni, mai bogaţi. Aş vrea să le dau la gradinita, dar nu au de nici unele“. Cei doi copii şi părinţii lor nu se bucură de nimic din ceea ce înseamnă civilizaţie. Locuiesc in afara orasului si nu au nici măcar curent electric. Bărbatul este de meserie zidar şi a lucrat ceva timp, la o firmă de construcţii. După două săptămâni de muncă pe şantier, patronul i-a dat numai 80 de lei. A reunţat la serviciu, pentru că banii nu îi ajungeau nici pentru transport şi mâncare. Acum, munceşte ca zilier pe la oamenii mai înstăriţi.

Speranţe spulberate

După atâţia ani de sărărcie, aceasta familie a reunţat să mai spere la un trai mai bun. „Nu ne ajută nimeni, că suntem saraci si murdari. Aş vrea să lucrez, că sunt zidar şi ştiu meserie. Dar nu ştiu unde să mă duc să caut de muncă“. Lipsa banilor l-a făcut să accepte să locuiască într-o baraca infecta. Dacă ar avea cu ce, ar cumpăra materiale şi ar ridica, împreună cu sotia, altă casă. Orice ajutor ar fi binevenit pentru cei patru membri ai familiei. Haine pentru copii, materiale de construcţie, electrocasnice sau alimente, lemne pentru foc, toate ar fi o binecuvântare şi un pas spre un trai mai bun pentru aceşti copii care au uitat să se bucure de viaţă.
Acesta este doar unul din zecile de cazuri de saracie pe care Centrul nostru social le descopera si incearca prin diferite mijloace sa le vina in ajutor.
Aducem multumiri binefacatorilor din Spania “AMICS DE LA UNESCO” Sant Cugat del Valles, pentru generozitatea de care dau dovada in sustinerea proiectelor noastre.
UN ABRAZO MUI FUERTE!

La povertà non è solo mancanza di soldi.

Povertà è l'umiliazione, la sensazione di essere dipendenti da altri, di essere obbligati ad accettare offese, disprezzo, e trovare indifferenza quando si cerca aiuto.La povertà è un'inaccettabile privazione del benessere cui ha diritto un essere umano.
Per noi, l'esperienza della povertà non comprende solamente basse retribuzioni e consumi ridotti al minimo, ma anche difficoltà d'accesso ad un adeguato livello di educazione, di risorse sanitarie e d'alimentazione.
L'esperienza della povertà non è solo mancanza di benessere materiale, ma anche negazione dell'opportunità di vivere una vita tollerabile. La vita può essere accorciata. Può essere resa difficile, dolorosa, o casuale; privata di dignità e fiducia. La povertà limita la vita.

GRANDE RICONOSCENZA A MOVIMENTO GIOVANILE FRANCESCANO DI SICILIA, ORMAI AMICI DEL NOSTRO CENTRO SOCIALE!

Articole publicate pe blog