WC. Desi ar vrea sa traiasca ca orice copil normal de la oras, viata in Satul Olimpic este deosebita. Cei peste trei sute de copii, adolescenti si tineri vad altfel viata. Steluta este oraseanca, dar traieste printre gunoaie si sobolani, intr-un grajd in care sunt ingramadite alte 250 de familii. Pentru Steluta, fiecare dimineata incepe la fel de cenusiu. Micuta locuieste impreuna cu parintii si cei patru frati intr-unul dintre cele patru grajduri din „Satul Olimpic“ de la marginea orasului. Fiecare grajd are cate patruzeci si cinci de camere. Aici au fost cazate peste 200 de familii ramase fara locuinta. Steluta se trezeste dupa o noapte grea care s-a incheiat in sunetul asurzitor 
ale unor boxe date la maxim de un vecin care spune ca face ce vrea in casa lui. Aude tot ce se petrece afara deoarece peretii sunt din rigips, foarte subtiri. Pe nesimtite, forfota din grajd creste in intensitate. Oamenii incep sa umble de colo-colo si picioarele lor se amesteca printre caini, sobolani si mizerie. In casa este un miros greul, iar fumul din soba improvizata se imprastie in toata camera intunecoasa care nu are mai mult de 4 metri partati. Steluta se spala pe fat
a intr-o galeata . Apa o aduce mama de la cismea. Este bruneta si in priviri i se ghiceste cu greu o umbra de bucurie, insa astazi e bine dispusa, nu va pleca la scoala flamanda si va avea si cateva haine mai bune. “Mama a fost ieri la Fundatia Pacea si a luat alimente, imbracaminte si incaltaminte. Astazi maninc pateu si conserva de carne. Cand incepem scoala parintele de la Fundatie ne da rechizite si ghiozdane, mie mi-a dat si o masa pe care sa-mi scriu temele”.La scoala cu „autobuzul Pacii”
Fetita o zbugheste apoi spre autobuzul care asteapta sa duca elevii, la scoala. Autobuzul este tot o investitie a Funda
tiei Pacea, pus la dispozitia copiilor pentru a-i stimula sa mearga la scoala care este destul de departe pentru a merge pe jos. Steluta este eleva in clasa a IV-a si a fost premianta mereu pana acum. La scoala, cativa pusti o intampina cu vorbe urate: „Asta e de la grajduri. Paduchioasa!“, Steluta nu se supara, a auzit de prea multe ori aceste cuvinte, nu o mai deranjeaza. In clasa sunt noua copii de romani si zece copii de romi, nu pare a fi discriminata. Invatatorii s-au obisnuit, insa spun ca este dificil cu copii proveniti de la Grajduri pentru ca sunt murdari si nu prea invata. Steluta nu este asa in primii doi ani a luat premiul doi, apoi 
a iesit doar pe locul al treilea.O problema destul de grava este lipsa educatiei pe care copii grajdurilor ar trebui sa o primeasca acasa. Parintii in majoritate analfabeti, nu au incredere in institutia scolara, deci netrecand printr-o scoala nu pot insufla copiilor dorinta de a merge la scoala si nici nu pot explica copiilor importanta educatiei scolastice.
Pentru a le veni in ajutor analfabetilor, Fundatia Pacea in parteneriat cu Scoala generala cu program sportiv, au deschis o scoala de alfabetizare.
Ai nimanui
Dupa-amiaza este plina pentru locuitorii „Satului Olimpic“. Copii se joaca pe terenul amenajat de studenti
i franciscani, cei mai mari joaca barbut sau liniuta pe bani. Oameni in toata firea stau toata ziua la usa grajdurilor pufaind tigari si lamentandu-se celor de la Centru Social de viata grea pe care o duc. Au parte de vizita ziaristilor destul de des. Acestia vin, “ca la urs” sa mai scrie cate un articol si sa vada cum traiesc rromi. Oamenii se strang in jurul lor, sperand ca prin ziar se pot face auziti. Barbatii incearca sa-si spuna pasurile, in timp ce femeile injura de mama focului autoritatile locale. Majoritatea sunt someri, mai lucreaza cu ziua sau fura. O mica parte lucreaza la salubrizare, iar o parte si mai mica sunt angajati la diferite societati. Un lucru este cert, unii nu vor sa munceasca iar altii nu pot deoarece sunt bolnavi sau se simt discriminati. Zilele su
nt monotone in Satul Olimpic….
Steluta nu se vede printre copii, este in casa, se bucura de ceea ce mama ei a adus cu o seara in urma de la Fundatie. A dorit enorm o papusa si acum o are….este foarte fericita….Ce fericiti pot fi unii copii chiar si cu o papusa de la second hand.
Romii din Satul Olimpic au fost lasati de izbeliste. O parte din vina o poarta ei, cealalta parte o purtam noi.
Acest material este realizat pentru cei care stiu si sunt obligati sa citeasca si sa vada.
Stiu, am primit si voi primi multe emailuri si telefoane mai putin agreabile in privinta romilor, probabil din lipsa de cunostinta… aceasta este insa realitatea si eu continui sa cred ca impreuna vom putea contribui la schimbarea si ameliorarea vietii multor familii lovite de saracie.
Pr. Emilian Dumea
Dupa-amiaza este plina pentru locuitorii „Satului Olimpic“. Copii se joaca pe terenul amenajat de studenti
i franciscani, cei mai mari joaca barbut sau liniuta pe bani. Oameni in toata firea stau toata ziua la usa grajdurilor pufaind tigari si lamentandu-se celor de la Centru Social de viata grea pe care o duc. Au parte de vizita ziaristilor destul de des. Acestia vin, “ca la urs” sa mai scrie cate un articol si sa vada cum traiesc rromi. Oamenii se strang in jurul lor, sperand ca prin ziar se pot face auziti. Barbatii incearca sa-si spuna pasurile, in timp ce femeile injura de mama focului autoritatile locale. Majoritatea sunt someri, mai lucreaza cu ziua sau fura. O mica parte lucreaza la salubrizare, iar o parte si mai mica sunt angajati la diferite societati. Un lucru este cert, unii nu vor sa munceasca iar altii nu pot deoarece sunt bolnavi sau se simt discriminati. Zilele su
nt monotone in Satul Olimpic….Steluta nu se vede printre copii, este in casa, se bucura de ceea ce mama ei a adus cu o seara in urma de la Fundatie. A dorit enorm o papusa si acum o are….este foarte fericita….Ce fericiti pot fi unii copii chiar si cu o papusa de la second hand.
Romii din Satul Olimpic au fost lasati de izbeliste. O parte din vina o poarta ei, cealalta parte o purtam noi.
Acest material este realizat pentru cei care stiu si sunt obligati sa citeasca si sa vada.
Stiu, am primit si voi primi multe emailuri si telefoane mai putin agreabile in privinta romilor, probabil din lipsa de cunostinta… aceasta este insa realitatea si eu continui sa cred ca impreuna vom putea contribui la schimbarea si ameliorarea vietii multor familii lovite de saracie.
Pr. Emilian Dumea
