CINE NU MERGE LA SCOALA MERGE LA FURAT, LA CERȘIT SAU PIERDE VREMEA
Romii, între temeri şi prejudecăţi
Săptămânalul catolic italian Famiglia cristiana (Familia creştină) dedică, în numărul apărut la 15 iulie 2007, un amplu reportaj despre comunităţile rom din Italia, devenite o problemă, după cum indică şi titlul articolului, reprodus cu caractere mari pe coperta revistei: "Romii, vecinii incomozi. Din ce în ce mai numeroşi în ţara noastră".
"Valul masiv şi necontrolat de mii de ţigani din Estul Europei, deveniţi acum cetăţeni europeni, continuă să vină în ţara noastră, generând temeri şi prejudecăţi", se spune în articol, iar întrebarea devenită din ce în ce mai frecventă, de la simplii italieni până la politicieni este: "Ce-i de făcut?" Numărul lor este estimat la circa 20.000, majoritatea provenind din România, prezenţa romilor fiind însoţită de cerşetorie, furturi, prostituţie, exploatarea copiilor, ocuparea abuzivă a terenurilor pentru construirea unor barăci insalubre, încât s-a lansat recent un semnal de alarmă, definind fenomenul cu termenii "criminalitate străină" şi comparându-l cu mafia din sudul Italiei.
Ce-i de făcut?
Solutii exista. Noi am ales una, ce reprezintă în acelaşi timp cea mai bună modalitate de a investi în protecţie şi siguranţă, şi anume trimiterea copiilor rom la şcoală, mustrându-i şi apoi denunţându-i pe acei părinţi care nu-şi înscriu fiii la şcoală. Există însă o problemă. Copiii rom nu sunt doriţi în şcoli pentru că "miros urât". Fundatia umanitara Pacea din Romn a găsit soluţia. Membri acestei fundatii se deplasează în fiecare dimineaţă în taberele de romi, îi urcă pe copii în autobuze, îi transportă în spaţii amenajate unde să se poată spăla şi unde li se dau haine curate, şi de acolo îi duc la şcoală. Cine nu merge la şcoală, merge la furat. Azi, ţiganii de 30-35 de ani, protagoniştii zilnici ai cronicilor negre din ziare, sunt copiii rom de acum 20 de ani de care nimeni nu s-a preocupat să-i trimită la şcoală. Dar se observă un lucru: atunci când copiii rom frecventează şcoala, se ajunge la un fel de ruptură a cercului vicios între generaţii, ce schimbă în bine obiceiurile şi viaţa socială a familiilor lor. La Roman, sunt exemple de adolescenţi rom care frecventă liceul şi care îşi găsesc apoi locuri de muncă. Însă instituţiile, care ar trebui să dea o mână de ajutor în vederea integrării romilor, de cele mai multe ori obstaculează astfel de iniţiative.
Şi totuşi, cineva se ocupă de ei
Fumdatia umanitara Pacea, se ocupă de educarea populaţiilor rom de aproape 8 ani, de la infiintare in anul 2002, avandul ca protagonist pe fratele Italian Roberto Peretti. Aceste , impreuna cu alti frati franciscani, au pus bazele unor proiecte de sprijinire a romilor, în special pentru copii şi femei. Îndatorirea pe care şi-au asumat-o este de a merge în mijlocul ţiganilor pentru a le asculta doleantele şi pentru a împărtăşi - în mod concret - experienţa lor de viaţă.
Intrebati daca se vad roade din aceasta munca? Eu spun ca de la deschiderea scoliide lafabetizare in 2006, soarta multor copii de etnie rom (tigani) s-a schimbat in bine. Acest lucru ne face sa investim incontinuare in educatie, chia daca apar si unele dezamagiri.
Cerem doar intelegere, incurajari si sprijin, din partea majoritatii. Stim foarte bine ce comporta aceasta munca. Fiti alaturi de noi si nu ne criticati.
Fr. Emilian Dumea
