Suflete ce se zbat în sărăcie

Patru suflete se zbat într-o sărăcie cruntă. Fiecare zi din viaţa lor este o luptă pentru supravieţuire. Două fetiţe, una de sase ani şi alta de patru ani, nu pot merge la gradinita pentru că părinţii lor nu au bani să le cumpere haine şi rechizite. Banii nu le ajung decât să cumpere făină.
Sambata, iesirea din orasul Roman, intr-o fosta ferma agricola, pe la prânz, le-am găsit pe femeie şi pe fiica mai mare în curte. Curățau câţiva peşti prinşi din Siret, ca să pregătească prânzul. La vederea noastră, femeia a fugit speriată în casă, la soţul său. Nu ne-am inprietenit prea repede, sotul fiind un pic speriat ameninta ca daca-I luam copii va face o tragedie. L-am linistit spunandu-I ca nu suntem de la protectia copilului. In cele din urma ne-au invitat înăuntru. O căsuţă mică, candva deposit de combustibil din placi de beton, cu numai două cămăruţe, adăposteşte cele patru suflete. Curtea, de numai câţiva metri pătraţi. „Avem loc puţin, ne-a dat din mila patronul fermei pe care il mai ajut la diferite lucrari. Avem două cămăruţe“, a spus bărbatul. „Am luat de la gura copiilor şi am strâns nişte bănişori, ca să o mai reparăm.
De când sunt împreună, au trecut numai prin greutăţi, toate cauzate de lipsa banilor. Trăiesc doar din alocaţia celor mici iar banii le ajund doar sa cumpere un sac de făină. „Aveam şi eu nişte bani, să le iau fetelor haine şi cateva jucarii. Dar s-a terminat făina şi i-am dat să iau alt sac. Ce era să mai fac, nu mai aveam ce să mâncăm!“, a spus femeia.

Departe de civilizaţie

Dacă altor copii de vârsta lor nu le lipsesc hăinuţele noi, mâncărurile alese, jocurile şi jucăriile de toate felurile, cele două fetiţe nici nu îndrăznesc să viseze la aşa ceva. Primesc dulciuri doar când se mai duce tatăl lor la muncă, prin ferma sau prin oras. „Aş vrea să îmi cresc şi eu copiii aşa cum îi cresc şi ceilalţi oameni, mai bogaţi. Aş vrea să le dau la gradinita, dar nu au de nici unele“. Cei doi copii şi părinţii lor nu se bucură de nimic din ceea ce înseamnă civilizaţie. Locuiesc in afara orasului si nu au nici măcar curent electric. Bărbatul este de meserie zidar şi a lucrat ceva timp, la o firmă de construcţii. După două săptămâni de muncă pe şantier, patronul i-a dat numai 80 de lei. A reunţat la serviciu, pentru că banii nu îi ajungeau nici pentru transport şi mâncare. Acum, munceşte ca zilier pe la oamenii mai înstăriţi.

Speranţe spulberate

După atâţia ani de sărărcie, aceasta familie a reunţat să mai spere la un trai mai bun. „Nu ne ajută nimeni, că suntem saraci si murdari. Aş vrea să lucrez, că sunt zidar şi ştiu meserie. Dar nu ştiu unde să mă duc să caut de muncă“. Lipsa banilor l-a făcut să accepte să locuiască într-o baraca infecta. Dacă ar avea cu ce, ar cumpăra materiale şi ar ridica, împreună cu sotia, altă casă. Orice ajutor ar fi binevenit pentru cei patru membri ai familiei. Haine pentru copii, materiale de construcţie, electrocasnice sau alimente, lemne pentru foc, toate ar fi o binecuvântare şi un pas spre un trai mai bun pentru aceşti copii care au uitat să se bucure de viaţă.
Acesta este doar unul din zecile de cazuri de saracie pe care Centrul nostru social le descopera si incearca prin diferite mijloace sa le vina in ajutor.
Aducem multumiri binefacatorilor din Spania “AMICS DE LA UNESCO” Sant Cugat del Valles, pentru generozitatea de care dau dovada in sustinerea proiectelor noastre.
UN ABRAZO MUI FUERTE!