Alexandru Macedonski – Rondelul țiganilor
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinica chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare,
- De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fară-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, -cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit-
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.
Un politician italian a declarat că este mai uşor să fie educat un câine decât un țig
an, afirmând că țiganii refuză să muncească şi fac copii pentru a-i trimite la furat. "Este mai uşor să educi un câine decât un copil rom. Câinii şi copiii, dacă îi educi, apoi sunt educaţi. Dar, dacă nu îi educă nimeni, urinează pe garduri. Nici măcar căţeluşul meu nu urinează pe garduri, doar pe copaci". Deşi consideră că "toate etniile pot fi integrate", politicianul a subliniat că romii "pur şi simplu nu vor să muncească", "nu au un simţ al igienei" şi "fac copii pentru a-i trimite să fure sau să se prostitueze". Este adevărat și totodată trist ceea ce vedem și auzim. Noi însă nu putem compara omul creat dupa chipul și
asemănarea lui Dumnezeu, cu animalele oricât de degradantă ar putea fi o ființă umană sau etnie. Lucrând cu rromi (țăganii) am acumulat foarte multă experientă. Această experiența mă face să cred că oamenii se pot schimba, că țiganii pot avea un comportament care să nu deranjeze, ba mai mult pot fi apreciați, acceptați, respectați, aplaudați, după cum avem și exemple. Recunoasc că au fost și sunt momente dificile. Procesul educativ cu această categorie de persoane este de durată, comportă sacrificii și efort suplimentar, insistență și sute de repetiții, fără a abandona lupta la primul, al doile sau la al treilea eșec.
Ce-mi dai dacă dau copilul la școală?..... Am continuat chiar când am constatat că pentru prima dată în viață s-a pierdut timp și nervi, investiții și bani, chiar și atunci când prieteni, persoane cunoscute și necunoscute au spun ”ți-am zis că nu se poate...” sau ”...vreau să fac donație o bombă...”, am continuat și acum efortul este răsplătit cu respect, recunoștință, mulțumire.
Acceptă cu mândrie că ești țigan și încercâ să arați lumii că ești la fel ca toti ceilalți. În acest fel am reușit și acum știu un lucru, omul este cea mai importantă ființă din tot universul creat. Așadar, afirmații exagerate despre anumie categorii de persoane și etnii sunt neavenite, ignoranța nu este o scuză, haideți să-i cunoaștem să le venim în ajutor, să depășim anumite bariere și prejudecăți și dacă e nevoie apoi să judecăm. Societatea, instituțiile de învățământ, legi bine gândite și apoi aplicate pot ajuta foarte mult aceste persoane. Dacă vom sta cu mâinile în sân, nu vom aduce nici o contribuție și ne vom plânge mereu că nu se poate. Haideți să îndrăznim și să nu abandonăm lupta la primul eșec. Lipsa educației duce la decăderea unei națiuni, legea educației aplicată prost, îngustează mintea săzând astfel nivelul intelectualilor și oamenilor de cultură care pot ridica o națiune di praf și cenușă. Dacă nu se vor lua măsuri acum, va fi prea târziu. Educația este un proces complex și de durată. (Nu mă refer doar la țigani, ci la toți cei care nu cred că școala (educația)este singura soluție.)
Pace și Bine tuturor!
P. Emilian Dumea
in Romania exista 350.000 de ”orfani albi”, potrivit unor date publicate de Asociatia "Arborele Vieții". Cea mai afectată regiune de acest fenomen este în mod particular Moldova, unde se află 100.000 de copii " care au ajuns să crească fără unul sau ambii părinți , urmată de Transilvania, Oltenia si Muntenia. Potrivit organizaţiei italiene L'Albero della Vita, care citează date UNICEF, aproximativ şapte la sută dintre copiii români cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani sunt afectaţi de fenomenul plecării unuia sau ambilor părinţi la muncă în străinătate. Studiul a fost prezentat la Milano, în cursul seminarului pe tema "Lăsaţi în urmă. Familia transnaţională şi orfanii albi în Moldova României", organizat împreună c
u reprezentanţa Comisiei Europene şi fundaţia "Patrizio Paoletti". Organizaţia L'Albero della Vita afirmă că, în afara celor 350.000 de copii abandonaţi de părinţi, alţi 400.000 de minori români s-au confruntat, cel puţin o dată în viaţă, cu problema lipsei părinţilor. Astfel, în total, din cei aproximativ cinci milioane de copii români, 750.000 au fost afectaţi mai mult sau mai puţin de plecarea unuia sau ambilor părinţi în străinătate. Potrivit datelor prezentate, în momentul de faţă există 157.000 de copii români ai căror taţi sunt plecaţi în străinătate, 67.000 care trăiesc fără mamele care au emigrat şi 126.000 ai căror părinţi sunt plecaţi din România. În plus, jumătate dintre aceşti copii sunt mai mici de zece ani. Conform organizaţiei italiene, în prezent patru milioane de români se află în alte ţări, dintre care 796.477 sunt înregistraţi oficial în Italia. Astfel, 15 la sută dintre familiile din România au cel puţin un membru plecat în străinătate. Dacă tatăl este plecat în străinătate, în 21 la sută din cazuri copiii nu îl văd între doi sau patru ani, iar 28 la sută pentru perioade mai lungi. Treizeci şi unu la sută dintre românii care au plecat la muncă în străinătate recunosc că situaţia familiei nu s-a îmbunătăţit datorită banilor trimişi după plecare.
