Îmbracati ca vai de lume, doar in hainute de la second hand, incaltati in tenisi si cu burtica goala, copii din Satul Olimpic asteapta Craciunul... În camerele mizere, singura stralucire vine din ochisorii lor frumosi, nevinovati si din ... pilpiirea candelei ce lumineaza timid saracia in care nu s-a pomenit de curent electric. Pentru multi, bradul impodobit sub care bunul Mos Craciun sa lase daruri nu este decit un miraj pe care-l cunosc tragind cu ochiul prin ferestrele caselor altor copii, nepedepsiti de soarta. Sunt copii tristi, imbatriniti parca prea devreme, copii care au inteles mult prea timpuriu ca darnicia Mosului tine doar de bunastarea parinteasca. Cu toate astea, ei inca il asteapta. Cu toate astea, minutele lor ar stringe la piept jucariile pe care viseaza sa i l
e lase Mos Craciun daca nu sub bradul pe care nu il au, macar in pragul casutei sale darapanate...Acesti copii poarta in priviri suferinta. Nu aceea provocata de foame - ca aceea a devenit obisnuinta si a invatat sa o suporte. O alta durere macina sufletul micutilor. O suferinta pe care multi dintre noi nu o cunoastem si de aceea nu reusim sa o intelegem, dar sa o mai si explicam. „Am auzit de Mos Craciun ca vine la copii da’ eu nu-l cunosc ca la mine nu a venit niciodata... Poate vine anu’asta, nu stiu. Nu stiu de ce nu si-a oprit sania si la noi... Poate pentru ca nu e zapada...“, crede o fetita pe nume Maria ( la fel ca mama Pruncului Isus). Mama sa stie de ce si plinge incetisor, din neputinta, insa Ionut, fratele ei mai mare care a implinit 12 ani nu mai vede lacrimile ei... Le-a vazut de prea multe ori... mai ales seara cand se culcau fara sa fi inghitit macar o bucata de paine...
Haideti sa daruim... .... un Craciun fericit si acestor familii! Poate ca astfel, micuta Maria va incepe sa
creada ca Sarbatoarea Nasterii Domnului inseamna cu adevarat bucurie. Înseamna lumina si g
enerozitate si mai ales, ca Mos Craciun nu este doar un personaj desprins din basmele povestite atit de frumos, de bunica ei, trecuta in nefiinta... Craciunul ar trebui sa fie, inainte de orice, o sarbatoare a sufletului. O sarbatoare a copiilor, in viata carora nu trebuie sa existe suferinta, foame, tristete... În Satul Olimpic, in camere luminate doar de lumanari, copii necajiti il asteapta, pe Mos Craciun... Îsi va opri acesta renii de data aceasta si la ei?
numeam anul trecut o iniţiativă demnă de admiraţie a elevilor de la Școala de alfabetizare, s-a dovedit a fi nu doar atât. Anul acesta, spectacolul organizat în exclusivitate de către elevii Centrului Educativ Sfântul Anton vine să ne confirme faptul că avem valori. Marți, 16 decembrie, începând cu orele 14.oo, sala mare a școlii s-a dovedit a fi prea mică pentru numărul de elevi, preoți, angajați şi alţi curioşi, care au venit să vadă spectacolul de Crăciun! Pe parcursul a aproximativ o oră, am fost părtaşii unei poveşti de Crăciun, reprezentată de elevii cu a doua șansă. Fireşte, nu a lipsit nici Pluguşorul, Ursul, Capra și colindele 
româneşti, toate învăluite în minunata aură a spiritului Crăciunului. Micii actori radiau de fericire şi bunătate, transmiţându-ne buna lor dispoziţie.
