e lase Mos Craciun daca nu sub bradul pe care nu il au, macar in pragul casutei sale darapanate...Acesti copii poarta in priviri suferinta. Nu aceea provocata de foame - ca aceea a devenit obisnuinta si a invatat sa o suporte. O alta durere macina sufletul micutilor. O suferinta pe care multi dintre noi nu o cunoastem si de aceea nu reusim sa o intelegem, dar sa o mai si explicam. „Am auzit de Mos Craciun ca vine la copii da’ eu nu-l cunosc ca la mine nu a venit niciodata... Poate vine anu’asta, nu stiu. Nu stiu de ce nu si-a oprit sania si la noi... Poate pentru ca nu e zapada...“, crede o fetita pe nume Maria ( la fel ca mama Pruncului Isus). Mama sa stie de ce si plinge incetisor, din neputinta, insa Ionut, fratele ei mai mare care a implinit 12 ani nu mai vede lacrimile ei... Le-a vazut de prea multe ori... mai ales seara cand se culcau fara sa fi inghitit macar o bucata de paine...Haideti sa daruim...
.... un Craciun fericit si acestor familii! Poate ca astfel, micuta Maria va incepe sa
creada ca Sarbatoarea Nasterii Domnului inseamna cu adevarat bucurie. Înseamna lumina si generozitate si mai ales, ca Mos Craciun nu este doar un personaj desprins din basmele povestite atit de frumos, de bunica ei, trecuta in nefiinta... Craciunul ar trebui sa fie, inainte de orice, o sarbatoare a sufletului. O sarbatoare a copiilor, in viata carora nu trebuie sa existe suferinta, foame, tristete... În Satul Olimpic, in camere luminate doar de lumanari, copii necajiti il asteapta, pe Mos Craciun... Îsi va opri acesta renii de data aceasta si la ei?
