Unirea Principatelor Române
Copii din cadrul proiectului ”a doua șansă” alfabetizare, copii clasei a doua normala și copii care fac parte din proiectul ”gradiniță alternativă”, au sarbatorit ziua de 24 ianuarie, printr-un moment de cantece și poezii încheiat cu o mare horă a unirii.
Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 este considerata a fi primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman. Dupa ce la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales in unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales si domn al Munteniei.
Alegerile pentru Adunarea Electiva a Tarii Romanesti s-au desfasurat, conform prevederilor Conventiei de la Paris din 1858, intre 8/20 si 12/24 ianuarie 1859. Partida Nationala n-a reusit sa obtina majoritatea mandatelor, in acest context, liderii Partidei Nationale si, in special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coalitiei, si-au dat seama ca singura cale de izbanda este apelul la masele populare. Au fost mobilizati bucurestenii, au fost chemati taranii din preajma Capitalei.
Lucrarile Adunarii Elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie (3 febr., stil nou) intr-o atmosfera incendiara. Cladirea din Dealul Mitropoliei era inconjurata de mii de oameni. In noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Nationale s-au reunit la hotelul ''Concordia'' din Bucuresti unde, pentru prima oara, s-a formulat cu voce tare ceea ce pana acum fusese doar o nazuinta: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.
In dimineata de 24 ianuarie, la ora 11,00, cand lucrarile Adunarii s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o sedinta secreta in cadrul careia a precizat: ''A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoana este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Sa ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastra va fi impacata ca ne-am implinit... o dorinta sfanta''. Deputatii au jurat ca vor vota in unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele avand si urari adresate domnitorului: ''spre marirea patriei'', ''spre fericirea romanilor''.
Dupa citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunostinta multimii de pe Dealul Mitropoliei.
Ziarul Romanul din 27 ianuarie (8 febr., stil nou) consemneaza: ''... Nu se auzeau in toata capitala decat cele mai vii demonstratii de bucurie...singurul spectacol care se vedea pe toate ulitele, pe la toate raspantiile, pe toate locurile publice ale Bucurestilor. Fratii nostri tarani... strigau acum cu toata puterea energica a sufletelor lor: Sa traiasca Cuza! Sa traiasca Domnul nostru! Se aruncau unii in bratele altora, fara deosebire de conditii, ca cum toti, in general, ar fi scapat de jugul cel mai apasator''.
Unirea era un deziderat formulat inca de la 1848 cand, la Brasov, la 12/24 mai, se elabora programul-legamant: ''Printipiile noastre pentru reformarea patriei'' , ce cuprindea, intr-o formula sintetica, cele doua obiective fundamentale romanesti: ''Unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc''.
In acelasi timp, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, desi scurta (1859-1866), a fost perioada de maxima dezvoltare a Romaniei moderne. Prin recunoasterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al Romaniei si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constitutii romanesti, reforma electorala, secularizarea averilor manastiresti, reforma agrara, a invatamantului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltarii moderne a Romaniei.
Plenul Senatului a aprobat, in sedinta din 23 noiembrie, o propunere legislativa prin care ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Romane, devine zi de sarbatoare legala.
In favoarea propunerii legislative, initiata de senatori si deputati din toate grupurile parlamentare, au votat 87 de senatori, sase senatori au votat impotriva, iar sase s-au abtinut de la vot.
Guvernul nu a sustinut propunerea legislativa.
Senatul este prima Camera sesizata in acest caz, iar legea este organica, decizia finala apartinand Camerei Deputatilor.
Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 este considerata a fi primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman. Dupa ce la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales in unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales si domn al Munteniei.
Alegerile pentru Adunarea Electiva a Tarii Romanesti s-au desfasurat, conform prevederilor Conventiei de la Paris din 1858, intre 8/20 si 12/24 ianuarie 1859. Partida Nationala n-a reusit sa obtina majoritatea mandatelor, in acest context, liderii Partidei Nationale si, in special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coalitiei, si-au dat seama ca singura cale de izbanda este apelul la masele populare. Au fost mobilizati bucurestenii, au fost chemati taranii din preajma Capitalei.
Lucrarile Adunarii Elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie (3 febr., stil nou) intr-o atmosfera incendiara. Cladirea din Dealul Mitropoliei era inconjurata de mii de oameni. In noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Nationale s-au reunit la hotelul ''Concordia'' din Bucuresti unde, pentru prima oara, s-a formulat cu voce tare ceea ce pana acum fusese doar o nazuinta: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.
In dimineata de 24 ianuarie, la ora 11,00, cand lucrarile Adunarii s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o sedinta secreta in cadrul careia a precizat: ''A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoana este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Sa ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastra va fi impacata ca ne-am implinit... o dorinta sfanta''. Deputatii au jurat ca vor vota in unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele avand si urari adresate domnitorului: ''spre marirea patriei'', ''spre fericirea romanilor''.
Dupa citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunostinta multimii de pe Dealul Mitropoliei.
Ziarul Romanul din 27 ianuarie (8 febr., stil nou) consemneaza: ''... Nu se auzeau in toata capitala decat cele mai vii demonstratii de bucurie...singurul spectacol care se vedea pe toate ulitele, pe la toate raspantiile, pe toate locurile publice ale Bucurestilor. Fratii nostri tarani... strigau acum cu toata puterea energica a sufletelor lor: Sa traiasca Cuza! Sa traiasca Domnul nostru! Se aruncau unii in bratele altora, fara deosebire de conditii, ca cum toti, in general, ar fi scapat de jugul cel mai apasator''.
Unirea era un deziderat formulat inca de la 1848 cand, la Brasov, la 12/24 mai, se elabora programul-legamant: ''Printipiile noastre pentru reformarea patriei'' , ce cuprindea, intr-o formula sintetica, cele doua obiective fundamentale romanesti: ''Unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc''.
In acelasi timp, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, desi scurta (1859-1866), a fost perioada de maxima dezvoltare a Romaniei moderne. Prin recunoasterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al Romaniei si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constitutii romanesti, reforma electorala, secularizarea averilor manastiresti, reforma agrara, a invatamantului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltarii moderne a Romaniei.
Plenul Senatului a aprobat, in sedinta din 23 noiembrie, o propunere legislativa prin care ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Romane, devine zi de sarbatoare legala.
In favoarea propunerii legislative, initiata de senatori si deputati din toate grupurile parlamentare, au votat 87 de senatori, sase senatori au votat impotriva, iar sase s-au abtinut de la vot.
Guvernul nu a sustinut propunerea legislativa.
Senatul este prima Camera sesizata in acest caz, iar legea este organica, decizia finala apartinand Camerei Deputatilor.
Platforma civica ACTIUNEA 2012
Platforma Civică ACŢIUNEA 2012 demarează campania de promovare a adevărului istoric ,,Basarabia e România” în toate statele din Europa și nu numai. Aceasta continuă în mod firesc campania ,,Blocul meu cunoaşte adevărul”, care a ajuns în toate județele din România.
Campania va consta în lipirea abţibildurilor cu mesajul ,,Basarabia e România”, în limba română și în limba țării respective, în locuri publice, cu scopul de a informa şi de a sensibiliza opinia publică externă cu privire la istoria românilor şi de a promova în mod direct, vizibil şi concentrat episoade din istorie care au fost prezentate deformat sau incomplet de diverşi purtători de mesaj.
Copii ai căror părinţi sunt plecaţi să lucreze în altă ţară
Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi să lucreze în altă ţară reprezintă o categorie extrem de vulnerabilă, sunt expuși riscului abandonului şcolar şi excluziunii sociale.
Gravele probleme de comportament și de comunicare s-au evidenţiat mai mult în cazul adolescenţilor.
Fundatia Pacea dorește să vină în ajutorul acestora prin programul de consiliere psihologică ”
Ce mai face copilul meu?”
Terapie prin jocuri
”Două zile cu sf. Anton de Padova”
Proiect inițiat în vara anului 2010.
„Fundatia Pacea” a început să dezvolte programe pentru copiii rămaşi singuri acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate, copii care intâmpină problemele afective sau de educaţie, resimtind intens lipsa mamei şi comunicarea cu părinţii.
Potrivit datelor oficiale, 86.105 de copii români sunt afectaţi de plecarea părinţilor în străinătate, iar peste 26.200 dintre aceştia au rămas fără niciunul dintre părinţi.
"Copiii rămaşi în grija bunicilor sau a rudelor, se confruntă cu probleme de comunicare, cauzate de diferenţa mare de vârstă, de diferenţele date de stilul de viaţă şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale. Problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul adolescenţilor, asupra cărora bunicii nu mai au niciun control".
Fundatia Pacea dezvoltă programul "Terapie prin jocuri" pentru sprijinirea acestor copii, din orașul Roman și din satele învecinate care in vacanța de vară se adună în număr mare in curtea fundatiei, pentru a participa la diverse activităti, concursuri și jocuri specifice vârstei, toate terminându-se cu premii și diplome.
"În program sunt implicaţi un grup de clovni din Italia, animatori, doi asistenți social și un psiholog. Personalul implicat în program ţine permanent legătura cu persoanele în a căror grijă se află copiii şi asigură orientarea, pregătirea şi consilierea acestora prin întâlniri şi vizite la domiciliu. Până în prezent, 124 de copii sunt beneficiarii direcţi ai acestui program".
P. Emilian Dumea
Proiect inițiat în vara anului 2010.
„Fundatia Pacea” a început să dezvolte programe pentru copiii rămaşi singuri acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate, copii care intâmpină problemele afective sau de educaţie, resimtind intens lipsa mamei şi comunicarea cu părinţii.
Potrivit datelor oficiale, 86.105 de copii români sunt afectaţi de plecarea părinţilor în străinătate, iar peste 26.200 dintre aceştia au rămas fără niciunul dintre părinţi.
"Copiii rămaşi în grija bunicilor sau a rudelor, se confruntă cu probleme de comunicare, cauzate de diferenţa mare de vârstă, de diferenţele date de stilul de viaţă şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale. Problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul adolescenţilor, asupra cărora bunicii nu mai au niciun control".
Fundatia Pacea dezvoltă programul "Terapie prin jocuri" pentru sprijinirea acestor copii, din orașul Roman și din satele învecinate care in vacanța de vară se adună în număr mare in curtea fundatiei, pentru a participa la diverse activităti, concursuri și jocuri specifice vârstei, toate terminându-se cu premii și diplome.
"În program sunt implicaţi un grup de clovni din Italia, animatori, doi asistenți social și un psiholog. Personalul implicat în program ţine permanent legătura cu persoanele în a căror grijă se află copiii şi asigură orientarea, pregătirea şi consilierea acestora prin întâlniri şi vizite la domiciliu. Până în prezent, 124 de copii sunt beneficiarii direcţi ai acestui program".
P. Emilian Dumea
Cine are parinti....
Repetabila povara
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.
Adrian Paunescu
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
Cine salveaza o viata, salveaza o lume
Sub indemnul "cine salveaza o viata, salveaza o lume, s-a inceput in luna mai a anului 2011, constructia "Centrului medical Sf. Anton", care contine patru cabinete medicale: stomatologie, medicina generala, cabinet de fizioterapie si un birou de consiliere psihologica.
Multumim intr-un mod deosebit binefacatorilor nostri din Italia (Padova) si Caritasului Antonian Din Padova reprezentat de P. Valentino Maragno.
Prin deschiderea acestui cabinet medical dorim sa aducem alinare trupeasca si sufleteasca acelor persoane care incercate fiind de diferite boli si neajunsuri, nu au suport financiar care sa le permita un consult medical si un tratament adecvat.
Posibilitatile noastre sunt limitate dar credem ca, cu putinul nostru putem ajuta si pe altii.
Salvand o viata, salvezi o lume.
Pace si Bine!
Saracie..
Saracie...
Lume inglodata in cocioabe, cartoane si pungi,
Oameni murdari de nevoia de paine...
Te uiti peste tot in jur si-ti vine sa plangi,
Cum isi urla i
n cor ziua de maine!
Chirpici, noroaie si geamuri sparte de frig,
Ii simti de dupa cum te cheama sa-i ajuti,
Iti strapung mana sarutandu-te pentr-un convrig,
Mesteca, plang si tac muti!
Duhoare de ghena pe langa stransorile lor
Dar spala de zor toalele-n ape de ploi adunate,
Grajdul de-alta data a devenit abator,
De oratanii si starvuri stricate.
Depozit de fiare si intreprinderi de maturi,
Cersetori in papuci rupti si jegosi,
Te-nfioara peretii in mozaic de mucegaiuri
Ii vezi pe toti ca pe ultimii pacatosi!
Ard faclii de bulendre si lumanari aruncate,
Se-ncalzesc la resturi de garduri din sat,
Daca-i intrebi, nu stiu ce-i aia electricitate,
Dar toti au telefon mobil de gat atarnat.
La colt de strada vezi scoala de infractori
Fara sa vrei auzi fosnete de buzunare
Se scuza ca saracia ii face ambasadori
In Europa si-n lume la semafoare.
Cartofi in jar, un lux pentru ziua de azi,
Infuleca innecandu-se, sa prinda cat mai mult,
Nu-ti imaginezi cum ti-ar fi ca ei sa decazi,
Intorci capul ca-ntr-o era uitata demult.
Dar e azi realitatea, e lumea in care traim,
Doar ca e un colt ignorat de societate,
Oricat am vrea sa fugim, sa nu ne gandim,
Saracia e printre noi si are multa activitate.
Ce facem noi pentru asta, in calitate de oameni?
Nimic!...e peste puterea unor oameni schimbarea,
In asemenea hal nici nu-i poate accepta nimeni,
Dar nici nu le dorim exterminarea…
Sunt saraci si nu vor oricum sa se schimbe
Decat furand si ignorand regulile civilizate.
Oricat am vrea noi sa ii punem bombe,
Ea e acolo intr-a ei normalitate si prosperitate…
Anca Anitei
Lume inglodata in cocioabe, cartoane si pungi,
Oameni murdari de nevoia de paine...
Te uiti peste tot in jur si-ti vine sa plangi,
Cum isi urla i
n cor ziua de maine!Chirpici, noroaie si geamuri sparte de frig,
Ii simti de dupa cum te cheama sa-i ajuti,
Iti strapung mana sarutandu-te pentr-un convrig,
Mesteca, plang si tac muti!
Duhoare de ghena pe langa stransorile lor
Dar spala de zor toalele-n ape de ploi adunate,
Grajdul de-alta data a devenit abator,
De oratanii si starvuri stricate.
Depozit de fiare si intreprinderi de maturi,
Cersetori in papuci rupti si jegosi,
Te-nfioara peretii in mozaic de mucegaiuri
Ii vezi pe toti ca pe ultimii pacatosi!
Ard faclii de bulendre si lumanari aruncate,
Se-ncalzesc la resturi de garduri din sat,
Daca-i intrebi, nu stiu ce-i aia electricitate,
Dar toti au telefon mobil de gat atarnat.
La colt de strada vezi scoala de infractori
Fara sa vrei auzi fosnete de buzunare
Se scuza ca saracia ii face ambasadori
In Europa si-n lume la semafoare.
Cartofi in jar, un lux pentru ziua de azi,
Infuleca innecandu-se, sa prinda cat mai mult,
Nu-ti imaginezi cum ti-ar fi ca ei sa decazi,
Intorci capul ca-ntr-o era uitata demult.
Dar e azi realitatea, e lumea in care traim,
Doar ca e un colt ignorat de societate,
Oricat am vrea sa fugim, sa nu ne gandim,
Saracia e printre noi si are multa activitate.
Ce facem noi pentru asta, in calitate de oameni?
Nimic!...e peste puterea unor oameni schimbarea,
In asemenea hal nici nu-i poate accepta nimeni,
Dar nici nu le dorim exterminarea…
Sunt saraci si nu vor oricum sa se schimbe
Decat furand si ignorand regulile civilizate.
Oricat am vrea noi sa ii punem bombe,
Ea e acolo intr-a ei normalitate si prosperitate…
Anca Anitei
Ruga
cerne Doamne linistea uitarii
peste nesfarsita suferinta
seamana intinderi de credinta
si sporeste roua indurarii
rasadeste Doamne dragostea si crinul
in ogorul napadit de ura
si asterne peste munti de zgura
linistea iertarea si seninul.
Corneliu Coposu
Quando gli albanesi eravamo noi
Cine uita nu merita (N. Iorga)
Chi dimentica non merita
Razzismo ed emarginazione sono parole apparentemente senza alcun legame tra loro ma che, in un modo o l'altro, richiamano alla nostra mente il fenomeno dell'immigrazione. Oggi è diventato argomento di vari dibattiti televisivi e di tanti libri.
Uno di questi è "L'Orda: quando gli albanesi eravamo noi" di Gian Antonio Stella, giornalista del Corriere della Sera, con il quale gli allievi di alcune classi del liceo "Galilei" di Caravaggio hanno avuto il piacere di chattare, mercoledì 16 ottobre, collegandosi, come altre scuole, al sito www.rizzoli.rcslibri.it/stella. L'autore, appassionato di chitarra e di cucina, vive un po'a Roma, un po' vicino a Venezia, un po' in giro, come inviato speciale: un vero cittadino del mondo. Il libro è una finestra aperta sul passato dell'Italia quando, agli inizi del '900, il processo migratorio è toccato anche agli italiani che partivano verso l'America per cercare una vita migliore. Come afferma il giornalista, quando "gli albanesi eravamo noi, ci rinfacciavano di aver esportato la mafia" e "ci facevano pesare addosso secoli di fame e ignoranza". Quando gli albanesi eravamo noi, era solo ieri. Nonostante siano passati appena 100 anni, tanti hanno dimenticato o fanno finta di non sapere. L'Orda ci ricorda e ci dimostra che neanche i nostri emigrati erano migliori degli immigrati attuali, anche se molti non lo sanno.
Infatti durante lo svolgersi della chat-line ci sono state opinioni molto diverse sull'argomento. Tanti affermano che gli immigrati italiani cercavano solo lavoro, mentre gli stranieri che hanno 'invaso' l'Italia sono la principale causa di furti e omicidi. Sono solo pregiudizi. Oggi come ieri la gente ha semplicemente paura del diverso. Al contrario, tanti di quelli che sono intervenuti accusano i giornali di montare le notizie per avere una tiratura migliore, a svantaggio degli immigrati, "sbattuti come mostri in prima pagina". In poche parole, la chat-line ha dimostrato che gli stranieri sono amati e odiati nella stessa misura anche tra le giovani generazioni.
Quando si parla d'immigrazione italiana si pensa solo agli 'zii d'America', arricchiti e vincenti, ma nessuno vuole sapere che la percentuale di analfabeti tra gli italiani immigrati nel 1910 negli USA era del 71% o che gli italiani costituivano la maggioranza degli stranieri arrestati per omicidio. Forse questi dati aiuteranno a capire che neanche noi siamo stati perfetti.
Di certo chattare con Gian Antonio Stella è stata un'esperienza formativa che ha insegnato a guardare con occhi diversi l'immigrato che è in difficoltà e a non fare gli indifferenti quando si tratta di aiutare.
Andrea Ioana Branzei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)