„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, m-am făcut aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi de aș cunoaşte toate tainele şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea săracilor şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se mândrește. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le speră, toate le rabdă.
Dragostea nu va pieri niciodată.
