Desteaptă-te române!

Există un proverb, de provenienţă, franceză: „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri!” Eu nu-l ştiam și desigur foarte mulți dintre români nu-l cunosc și probabil nici nu vor să-l știe. Dar ştiam și nu am uitat, că înainte de a cere ajutor cuiva, trebuie să faci mai întâi tot ce ţine de tine, tot ce îţi este ţie în putere. Gândindu-mă la acest proverb îl găsesc cât se poate de corect. Înţeleg acum de ce Dumnezeu nu răspunde de fiecare dată la rugăciunile românilor!? Și mai înțeleg și de ce trăim într-o continuă delăsare de peste 20 de ani? Pentru că am uitat foarte multe lucruri exsistentiale, ca altruismul, ajutorul reciproc, patriotismul, sau cum spunem noi ”o mână de ajutor” măcar vecinului. Aşteptăm mereu să vină altcineva să

ne rezolve problemele.
Îmi amintesc de inundațiile care au avut loc în anii trecuți și găsesc emblematice pentru această epocă imaginile cu acei români la cârciuma satului cu apa până la genunchi aşteptând și chiar plângându-se că nu vine nimeni să le scoată apa din case. Acum se pare că se repetă cam aceeaşi poveste. În unele locuri, oameni zdraveni şi în putere nu fac nimic ca să se deszăpezească, aşteptând să vină altcineva să-i ajute, militarii, pompierii autoritățile locale. Chiar şi dacă e vorba de numai câteva cazuri izolate tot este suficient ca să exprime starea de spirit deplorabilă a majorităţii românilor. Aşteptăm întruna pomeni, aşteptăm să vină altcineva să ne spună ce să gândim, cum să acționăm sau ce să facem! Este revoltător cum de am ajuns într-o asemenea stare de spirit, lipsiţi de voinţa de a da o mână de ajutor, lipsiţi de voinţa de a ajuta, aşteptând mereu să vină altcineva să ne rezolve problemele personale sau ale comunităţii din care facem parte.
Dacă vrei să fii ajutat trebuie să înveţi să ajuți și să te ajuţi. Dacă ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute, EL intervine abia din acel punct în care noi am făcut tot ce ne-a stat în putere. Ajutorul lui Dumnezeu ne este oferit abia după ce începem noi înşine să facem ceva în direcţia respectivă! (ca în bancul cu biletul la loto....ajută-mă Doamne să câștig la loto se ruga un individ...iar raspunsul lui Dumnezeu a fost: cumpără-ți măcar biletul...) Pentru mine este ceva greu de înţeles cum de am ajuns într-o astfel de stare în care nu facem mai nimic ca să ieşim dintr-o problemă, mai ales la nivel de colectivitate. Cum de am ajuns să ne plângem întruna aşteptând să vină altcineva să ne rezolve problemele?! O astfel de stare de spirit trebuie neapărat să dispară din societatea și din cultura românească. Trebuie să învăţăm să începem prin a ne ajuta singuri înainte de a striga „ajutor”! Trebuie să învăţăm să îi ajutăm pe cei pe care îi vedem neputincioşi şi în nevoie. Trebuie să ne apropiem sufleteşte mai mult între noi, să ieşim din această letargie, să avem mai multă iniţiativă şi curaj în faţa problemelor! Un pic de patriotism nu ar strica in aceste timpuri destul de grele prin care trecem. Deșteaptă-te Române!

Fr. Emilian Dumea