Sărbători Pascale binecuvântate!!

Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să reverse asupra voastră sănatate, belșug și bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfântă să vă ridice sufletele spre noi trepte spirituale și să vă însoțească pașii pe drumul vieții.

Mulțumim tuturor colaboratorilor, personalului, binefăcătorilor și prietenilor nostri.
Paște Binecuvântat!


Paște Fericit în toate limbile:


Happy Easter (Engleză)
Joyeuse Pasques (Franceză)
Frohe Ostern (Germană)
Felices Pascuas (Spaniolă)
Fouai Hwo Gie Quai le (Chineză)
Eeid -Foss’h Mubarak (Arabă)
Sretun Uskrs (Croată)
Gezuar Pashken (Albaneză)
Paste Fericit (Română)
Vesele Velikonoce (Cehă)
Sreken Veligden (Macedone)
Souk San Van Easter (Lituană)
Veselá velká noc ( Slovacă)
Boa Pascoa (Portugheză)
Kalo Paska(Greacă)
Zalig Paasfeest (Olandeză)
Schastilvoi Paschi (Russă)
Giad Pàsk (Suedeză)
Srecan Uskrs (Sârbă)
God pasque (Daneză)
Shnorhavor surb zatik (Armeană)
A fraylekhn Pesah (Yiddish)
Gofúkkatsu Omédetoo ( Japoneză)
Ieasika Elihle (Zulù)
Buona Pasqua(Italiană)


Centrul Social Sf. Anton de Padova Roman.

Avortul, o despărţire în somn de copilul care moare înainte să se nască

Autor:
Georgeta Petrovici
Marea majoritate a femeilor care fac avort au până în 20 de ani. Deşi dură,
descrierea unui chiuretaj poate fi o lecţie bună. În România, media avorturilor
la mia de femei este de patru ori mai mare decât în Vestul Europei.

Poate părea şocant să descrii amănunţit cum se face un avort, cum fătul este absorbit
printr-un vacuum şi părţile mai mari sunt smulse cu penseta. Dar e ceea ce
trebuie să afle tinerele de 17-20 de ani, care reprezintă majoritatea
covârşitoare a celor ce recurg la chiuretaj. "E urgie, 80-90% dintre
femeile care cer întreruperea de sarcină au până în 20 de ani. Nu e vorba de
lipsa de informaţii, ci de neconştientizarea consecinţelor, e vorba de
nepăsare", spune dr. Mihai Băcilă.

Aparent, totul se încheie în 30 de minute, dar adevărul despre avort este altul: angoasa apare mai târziu şi macină psihic femeile mult timp după aceea.

Motive inventate şi pe care nu le crede nimeni

Cinci tinere aşteptau miercuri dimineaţă în aripa de chiuretaje a
Spitalului "Dr. Dumitru Popescu" din Timişoara. Un sentiment ciudat
li se citeşte pe faţă, oftează adânc şi groaza le dă obrajilor o tentă
pământie. La ieşire, sunt galbene ca nişte lămâi stoarse. Niciuna nu vine cu
părinţii aici, în general le însoţeşte o prietenă sau iubitul. "Tot timpul
invocă un motiv: anticoncepţionalele nu şi-au făcut efectul, au o afecţiune pe
coloană şi nu pot duce sarcina sau alte boli… Ne-am obişnuit",
mărturiseşte doctorul Băcilă. În clinica de avorturi singurul lucru adevărat e
taxa: 80 de lei pentru cele mai sărace, cu anestezie locală, sau 130 de lei,
dacă vrei să dormi atunci când viaţa din interior dispare, prin mâna medicului,
într-o tavă smălţuită. O fiolă de Diazepam intravenos e suficientă ca să
lipseşti de la propria ta despărţire de copilul care moare înainte să se nască.

"În spital nu facem consiliere psihologică"

Un nou val de teroare începe în faţa cabinetului de chiuretaje. În timp ce
aşteaptă să îi vină rândul, nimeni nu îi explică unei tinere de 18 ani prin ce
chinuri va trece ca să piardă sarcina nedorită. "În spitale nu se face
consiliere psihologică", spune dr. Mihai Băcilă. Ajunsă la rând, totul i
se întâmplă ca la o fabrică unde se lucrează pe bandă rulantă. Fata urcă pe
capra ginecologică şi, după cum a avut bani să plătească, va simţi sau nu
durere. Văzut din exterior, e groaznic.

Metalul fin rupe în bucăţi embrionul

"Doare ca naiba", mărturiseşte, la ieşirea din cabinet, cu ochii
înroşiţi de lacrimi, una din tinerele care a avortat, la 25 de ani. Mai întâi,
pacientei i se pun valvele metalice folosite în orice consult ginecologic.
Apoi, cu un fel de andrele, lungi, numite Hegare, medicul străpunge cu metalul
rece corpul pacientei, începând manevrele de lărgire a colului uterin. Sunt un
fel de baghete de inox care încearcă să dilate colul de la zero la aproximativ
doi centimetri, dacă sarcina este spre finalul perioadei legale în care se
poate face avortul, şi anume 12 săptămâni. Este manevra cea mai dureroasă şi
durează între 5 şi 10 minute. "Dilataţia colului este partea cea mai
dureroasă, nu chiuretarea propriu-zisă", explică dr. Băcilă.
La 12 săptămâni, fătul are 11–12 cm lungime, iar capul cam doi centimetri
diametru. Când colul e suficient de dilatat, se intră cu chiureta. Metalul fin
ascuţit rupe în bucăţi embrionul, parte din el se scurge printr-un canal
special al ustensilei, într-o tavă aşezată între picioarele pacientei, în timp
ce părţile mai mari sunt trase afară cu o pensă specială. "Se foloseşte o
pensă lată cu care tragi bucăţi afară. Poţi scoate bucăţi de mâini, de
picioare. Nu e plăcut pentru nimeni să vadă aşa ceva, nici pentru medicii cu
experienţă", mai spune specialistul. Dacă sarcina e mai mică, poate fi aspirată
cu un vacuum.

Momentul în care şi medicul se satură

Nu se miră nimeni că tot mai mulţi medici refuză să mai facă avorturi la
cerere. Fostul director de la Spitalul "Dr. Dumitru Popescu" este
unul dintre ei. "În 1993, după 11 ani în domeniu, am decis să nu mai fac
întreruperi de sarcină. Am văzut la ecograf cum se mişcă embrionul, chiar la
această vârstă mică, am făcut experimente şi am înţeles că este vorba de viaţă
uterină. Din acel moment nu am mai fost de acord să irosesc o potenţială viaţă
umană", explică dr. Dan Păscuţ.
El crede că este nevoie de multă educaţie sexuală pentru ca tinerele să nu mai
ajungă la chiuretă. "Din experienţa mea, cele mai multe femei care fac
chiuretaje sunt tinere, adolescente, până în 20 de ani, nu vorbesc cu familiile,
acasă, nu au educaţie la şcoală. În mod normal orele de educaţie sexuală ar
trebui începute la şcoală şi continuate în primii doi ani de facultate", e
de părere medicul.
Anul trecut, la spitalul timişorean s-au efectuat peste o mie de avorturi.

Româncele preferă "contraceptivele" naturale

Aproximativ 30% din femeile din Europa care rămân însărcinate aleg să
renunţe la sarcină, arată cea mai recentă statistică a Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii. Cea mai mare rată a avorturilor este în ţările estice. Dacă în
Europa Occidentală rata avorturilor la cerere este de 12 la 1.000 de femei de
vârstă reproductivă (între 15 şi 44 de ani), în Europa de Est, au loc 43 de
întreruperi de sarcină la 1.000 de femei.
Specialiştii OMS precizează că rata avorturilor este mare în această parte a
Europei întrucât majoritatea cuplurilor nu au o educație sexuală adecvată.
Potrivit unei statistici efectuate în urmă cu câţiva ani de Societatea de
Educaţie Contraceptivă şi Sexuală în România, 48% din femei nu folosesc nicio
metodă contraceptivă. Doar 35% apelează la mijloacele de contracepţie moderne,
iar restul de 17 procente folosesc încă metode contraceptive
"natural", precum metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile
vaginale.

"În 1993, după 11 ani în domeniu, am decis să nu mai fac întreruperi
de sarcină. Am văzut la ecograf cum se mişcă embrionul, am făcut experimente şi
am înţeles că este vorba de viaţă uterină. Din acel moment nu am mai fost de
acord să irosesc o potenţială viaţă umană," Dr. Dan Păscuţ, Medic
ginecolog la Spitalul "Dr. Dumitru Popescu" Timişoara

Egoismul

"Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Acesta ar fi dorit mult să se sature cu fărămiturile, care cădeau de la masa bogatului; dar nici pe acestea nu I le dădea nimeni; doar câinii veneau şi-i lingeau bubele." (Lc. 16. 19-21)

Cu amărăciune și neputință luăm parte tacit la situațiile de nedreptate și abuz spre care se îndreaptă omenirea, în care o minoritate deține aproape toate bogățiile pământului și decid soarta economică și socială a lumii, iar cea mai mare parte a oamenilor trăiesc în sărăcie și mizerie. Sărăcia este un mare rău, mai ales dacă este provocată, născută din egoismul oamenilor orbiți de lăcomie, care au acaparat cu nepăsare bogățiile pământului pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziția tuturor, nevrând să le împartă cu ceilalți.
Nu vorbesc despre sărăcia evanghelică, ca alegere particulară, voită, care înseamnă dezlipirea de bunurile acestei lumi, pentru a fi liberi de a iubi mai mult pe Dumnezeu și pentru a realiza o legătură mai strânsă cu El, vorbesc despre nedreptate, despre drepturi umane, despre toți ”Lazării” care zac la porțile noastre, la porțile celor bogați, la frontierele țărilor dezvoltate, pline de resurse materiale și care se ostenesc prea puțin în a combate sărăcia, scriu despre sărăcia nedorită, care ne implică pe noi toți.
Atașamentul egoist de bogății este izvorul răului din lume, care generează nedreptate, corupție, violență, foame și mizerie. Aș vrea mult ca Dumnezeu să elimine pentru totdeauna răul de pe fața pământului, însă asta a însemna să elimine oamenii, pentru că noi suntem cei care generează răul în lume, prin egoismul nostru. Dumnezeu condamnă cu severitate răul și avertizează că asupra răufăcătorilor care nu se convertesc va cădea pedeapsa veșnică.
Cristos s-a făcut sărac pentru a putea repara ceea ce noi am stricat prin egoism. Noi vom fi mântuiți, doar dacă vom imita exemplul Lui, dacă vom îndepărta de la noi lăcomia care ne transformă sclavi.
Dezlipirea inimii de bunurile materiale, este un lucru foarte greu de realizat într-o societate unde domină cultura de îmbogățire, de a poseda mereu mai mult, de a câștiga locuri de prestigiu și succes social. Cine posedă bogății, dacă vrea să-l urmeze pe Cristos, trebuie să le împartă cu cei săraci. Dar foarte greu un bogat renunță la averea sa, cum de altfel știm tot din relatările evangheliei cu tânărul bogat.
Învingători sunt cei care descoperă că egoismul este un mare pericol pentru suflet și pentru societate, și că adevărata bogăție și adevărata comoară este Cristos.
Lazăr este simbolul săracului înfometat și abandonat de oamenii lacomi, victima egoismului și a nedreptății. Lazăr reprezintă oamenii care suferă și mor de foame, cu toate că trăiesc într-o societate bogată, însă egoistă și indiferentă la problemele cutremurătoare ale săracilor.

Niciodată să nu-i uităm pe cei mai triști ca noi….

Fr. Emilian Dumea

Associazione Pianzola Olivelli

Associazione Pianzola Olivelli onlus
Il Presidente: Fabio Crotti

Amici e benefattori del nostro centro sociale.

"Le cose più belle e meravigliose al mondo
non si possono né vedere né toccare.
Si sentono con il cuore."


Hellen Keller

L`egoismo

"C'era un uomo ricco, che vestiva di porpora e di bisso e tutti i giorni banchettava lautamente. Un mendicante, di nome Lazzaro, giaceva alla sua porta, coperto di piaghe, bramoso di sfamarsi di quello che cadeva dalla mensa del ricco". (Lc. 16. 19-21)

Carissimi,
con amarezza notiamo la situazione di ingiustizia in cui versa l`umanità, dove una piccola minoranza detiene quasi tutta la ricchezza del mondo e decide le sorti economiche e sociali, e la grande maggioranza vive nella povertà e nella miseria. Certamente la povertà è un male e non deve mai entrare nei progetti di nessuno . Ma, pur tropo, la povertà è nata dall'egoismo di uomini che, accecati dall'avidità, si sono accaparrati, con la prepotenza, le risorse della terra che Dio ha messo a disposizione di tutti e non intendono condividerla con altri.
Trattare della povertà evangelica, come una scelta particolare, voluta, chi rapresenta il distacco dai beni del mondo per essere liberi di amare il Signore e realizzare la nostra unione con lui e una cosa.Trattare della giustizia e diritti umani, trattare di tutti i “Lazzari” che giacono alle noastre porte, alle porte dei ricchi, alle porte dei paesi svilupati, pieni di risorse materiali e un altra cosa che implica noi tutti.
L’attaccamento egoistico alla ricchezza e fonte dei mali del mondo, che genera ingiustizie, corruzioni, violenze, fame e miseria. Vorrei tanto che Dio eliminasse per sempre il male sulla faccia della terra, ma cio significa eliminare gli uomini perche il male lo produciamo noi, uomini, con il nostro egoismo. Dio condamna severamente il male e annuncia che sui malvagi che non si convertono incombe la punizione eterna.
Cristo si è fatto povero per poter riparare i nostri egoismi. Noi saremo salvi se imitiamo il suo essempio, se allontaniamo da noi l’avidità che ci rende schiavi.
Distaccare i cuori dai beni materiali, e una cosa molto difficile in una società dove domina la cultura dell’avere, di possedere sempre di più per conquistare posti di prestigio e di successo sociale. Chi possiede ricchezze, se vuole seguire Cristo, deve condividerle con i poveri. Ma difficilmente un ricco si distacca dalle sue ricchezze, come rileviamo anche dal racconto evangelico del giovane ricco.
Fratelli, i vincitori sono quelli che scoprono che l’egoismo è un grosso pericolo per l’anima e che la vera ricchezza e il vero tesoro è Cristo.
Lazzaro è il simbolo del povero abbandonato e affamato dagli uomini avidi, vittima del loro egoismo e della loro ingiustizia. Rappresenta la gente che soffre e muore di fame, pur vivendo in una società ricca, ma egoista e indifferente verso le tremende sofferenze dei poveri.

Fr. Emilian Dumea (articol pentru revista "Il missionario francescano)