Cu amărăciune și neputință luăm parte tacit la situațiile de nedreptate și abuz spre care se îndreaptă omenirea, în care o minoritate deține aproape toate bogățiile pământului și decid soarta economică și socială a lumii, iar cea mai mare parte a oamenilor trăiesc în sărăcie și mizerie. Sărăcia este un mare rău, mai ales dacă este provocată, născută din egoismul oamenilor orbiți de lăcomie, care au acaparat cu nepăsare bogățiile pământului pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziția tuturor, nevrând să le împartă cu ceilalți.
Nu vorbesc despre sărăcia evanghelică, ca alegere particulară, voită, care înseamnă dezlipirea de bunurile acestei lumi, pentru a fi liberi de a iubi mai mult pe Dumnezeu și pentru a realiza o legătură mai strânsă cu El, vorbesc despre nedreptate, despre drepturi umane, despre toți ”Lazării” care zac la porțile noastre, la porțile celor bogați, la frontierele țărilor dezvoltate, pline de resurse materiale și care se ostenesc prea puțin în a combate sărăcia, scriu despre sărăcia nedorită, care ne implică pe noi toți.
Atașamentul egoist de bogății este izvorul răului din lume, care generează nedreptate, corupție, violență, foame și mizerie. Aș vrea mult ca Dumnezeu să elimine pentru totdeauna răul de pe fața pământului, însă asta a însemna să elimine oamenii, pentru că noi suntem cei care generează răul în lume, prin egoismul nostru. Dumnezeu condamnă cu severitate răul și avertizează că asupra răufăcătorilor care nu se convertesc va cădea pedeapsa veșnică.
Cristos s-a făcut sărac pentru a putea repara ceea ce noi am stricat prin egoism. Noi vom fi mântuiți, doar dacă vom imita exemplul Lui, dacă vom îndepărta de la noi lăcomia care ne transformă sclavi.
Dezlipirea inimii de bunurile materiale, este un lucru foarte greu de realizat într-o societate unde domină cultura de îmbogățire, de a poseda mereu mai mult, de a câștiga locuri de prestigiu și succes social. Cine posedă bogății, dacă vrea să-l urmeze pe Cristos, trebuie să le împartă cu cei săraci. Dar foarte greu un bogat renunță la averea sa, cum de altfel știm tot din relatările evangheliei cu tânărul bogat.
Învingători sunt cei care descoperă că egoismul este un mare pericol pentru suflet și pentru societate, și că adevărata bogăție și adevărata comoară este Cristos.
Lazăr este simbolul săracului înfometat și abandonat de oamenii lacomi, victima egoismului și a nedreptății. Lazăr reprezintă oamenii care suferă și mor de foame, cu toate că trăiesc într-o societate bogată, însă egoistă și indiferentă la problemele cutremurătoare ale săracilor.
Niciodată să nu-i uităm pe cei mai triști ca noi….
Fr. Emilian Dumea
